Poetul si bogatul

In felul lui, fiecare isi poarta prin lume aspiratia catre eternitate: unul alege sa-si umple buzunarele sufletului cu praf, iar altul cu vant. E o naivitate sa crezi ca vreunul e, deocamdata, mai castigat…

Intre statornicia-n pulberi si hoinareala-n cuvant, sta clipa aia in care pana si tacerile tac si nu stii incotro s-o apuci. Ce-am invatat e ca daca iti petreci zilele cu capul in maini, socotind, numarand cum sa strangi ne-ncetat si mai mult praf la subtiori, cand va fi sa te strige pe nume vechiul gand, probabil vei sfarsi fie orb, fie surd.

Timpu-i prea scurt, iar tu ti l-ai jumulit de zile ca un natang macelar…

Poetul si bogatul

de Alecu Donici

Un saraiman poet odat-a reclamat
Asupra unui prostut, dar prea bogat;
Iar jaloba-i era in chipul urmatori:
- “Tu, al Olimpului atotstapanitori,
Si peste zei mai mare zeu,
O, Joe preaslavite!
Asculta glasul meu,
Ia sama la a mea smerita rugaminte:
Cu ce ti-am gresit eu,
De ma gasesc atat
De soarta prigonit,
Incat nu am nici casa,
Nici lingura, nici masa,
Si singura-mi avere
E numai in parere;
Cand dimpotriva, vad, cu toata-a lui prostie,
Bogatul in trufie,
De-a lui inchinatori fatarnici ocolit
Si pentru interes adesa magulit.
In desfatare el se afla tot voios.
Gras, gros si sanatos;
Iar eu, ca vai de mine,
Sorb inspiratie si-o mintuiesc cu rime
Prin care, cum a zis un frate-n poezie
Nu poti scapa macar de-o mica datorie”.
- “Destul! Am inteles,
Lui Joe a raspuns,
De jaloba-i patruns.
Dar cum nu giudeci tu, ca singur ti-ai ales
Din bunurile lumei
Al slavei falnic nume,
Si scrierile tale in veacuri viitoare,
Vor fi nemuritoare!
Iar desfatarea lui e numai pe viata.
Si cand el ar avea o minte mai isteata,
Atuncea ar cunoaste
Si-ar plange mai amar a sa nimicnicie;
Fiinndca cel ce naste
Placuta poezie
E mult mai insemnat
Decat un natarau bogat.”

sursa foto

PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… 

Coltu, G1B2I3, Luna Patrata, Mesterul Manole

Vorba lui Socrate

Prietenia imi pare, pentru multi, un soi de adapare de la marginea castronului cu zeama, de unde pescuiesc, din cand in cand, crutoane. Sunt unii care-si  savureaza idolatrizarea si isi subordoneaza astfel toti apropiatii, mult mai degraba, in naivitatea lor, vasali, decat prieteni.

De obicei, cand iei la modul personal destinul altuia, te-ndragostesti, iubesti si cred ca asta-i singura prietenie fara de piatra de hotar.

In rest, ne leaga afinitati, idealuri, zambete sau strambaturi catre singuratati. Iar legaturile-s irefutabil impletite si din, si dupa omenia  fiecaruia.

Vorba lui Socrate

Socrate, marele-ntelept,

De construit se apucase.

Dar cunoscutii, pe nedrept,

Ii tot gaseau mereu ponoase,

Caci oamenii-s croiti pe prici.

Si multi spuneau ca li se pare

Ca-s încaperile prea mici,

Cand omul e atat de mare,

Socrate le-a raspuns, aici:

- Asa cum sunt, de-aş fi macar in stare

Sa le ticsesc cu-adevarati amici!

Avea dreptate mare Socrate, asadar.

Multi se numesc prieteni si-n casa iti apar;

Prietenia insa e lucru foarte rar.

sursa foto: Alex Mazilu blog

PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… 

Coltu, Dana, Luna Patrata, Mesterul Manole, Ulise

Copil cuminte, dar teribilist

In mare, io cred c-am fost copil cuminte. M-am lecuit de mic sa fur tigarile lui tata, dupa o prima lectie de-astronomie, in care am vazut o galaxie de stelute verzi. Eram sfios, si nu aveam deloc vreo teama ca-n naivitatea mea, risc in vreun fel sa fiu privit drept fraier.

Pe vremea aia, era o tragedie sa nu vin acasa, la sfarsit de an, cu coronita. Stateam si completam cu sarguinta oracolele fetelor, caietele acelea de-amintiri ce se purtau pe-atunci si asta hat departe, pana tarziu, pe la liceu.

In anii aia, sa fii teribilist era sa iesi pe primul loc la cine scuipa mai departe-n Mures, sa faci zece tractiuni la bara fara sa clipesti sau sa apari la scoala in tricou cu Guns sau cu Metallica.

Eram poate nitel cam rau de gura, ca baba ne…dormita, desi nu pot sa zic ca sufeream de insomnii, ba dimpotriva, puneam tot cate doua ceasuri dimineata, sa ma trezesc, ca-n vremea aia nu stiam eu de alarma… recurenta. Dar piuitul asta imi amortea subit cand, ca sa vezi, ceream prietenia unei fete.

Exact asa era pe-atunci, prietenia unei fete se cerea si dup-o pauza din asta, la inceput de ora, susoteam:

– Ba, Gogule, ai biruit, ma? I-ai cerut prietenia?

– Da, ma, da’ taci ca se uita ciclopu’ fix la noi (profesorul adica).

– Si ce-a zis, ma?

– Pai… mi-a dat mana. Si-a zis ca-i musai sa ramana intre noi, sa nu cumva sa afle ma-sa, ca ne-am fript! De azi, de va mai prind ca va chiorati la ea, nu va mai las sa copiati vreo tema de la mine!

In mare, io cred c-am fost copil cuminte. Da’ nu bag mana-n foc. Oricum, eram o generatie cu-obrajii infierbantati si de rusine, nu doar de curse in decapotabile de la parinti. Eram sfiosii in blugi…

sursa foto

PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… 

Alecu, Alex, Coltu, Gabriela Elena, Luna Patrata, Mesterul Manole

Constatare amiabila

Mi-am inceput ziua cu o constatare amiabila: ori mi-a cazut un surub din cur, ori se duce dracului scaunul de la birou. Ori poate am inceput sa ruginesc? Totusi, nu e cam devreme, Doamne?!

Chestia asta m-a dus cu gandul la Omul de tinichea si, desigur, la „Vrajitorul din Oz”, ca tare ma mai dadeam in vant dupa cartea asta, acum niste ani. Postura nu m-a incalzit foarte tare insa, decat asa, in ideea ca mai bine om cuminte, din pleu, decat rogojina din paie, pe spinarea careia sa se catere boii toti.

Nu mai e nici lumea asta cum o stiam. Uneori imi pare o stana ciuntita de straja unui cioban. Stiu, in naivitatea ei, turma si-ar dori niste lupi ingaduitori primprejur. Eu mi-as dori, insa, mult mai degraba, un cioban fara mintea-n atele…

Luati-o asa, ca pe o constatare amiabila…

sursa foto

PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Clipe de Cluj, Coltu, G1B2I3, Gabriela Elena, Grupul, Link Ping, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Zamfir.

Liga de amatori

România e ca o eternă ligă de amatori, cu majoretele sau, mă rog, animatoarele sale. De cum unul scoate capul din rând, dovedind veleităţi excepţionale, fie e resorbit cu repeziciune înapoi, în singurul moment de zvâcnire a unei mase de altfel amorfe şi-anoste, fie, dacă e norocos şi turat tare, îşi ia tălpăşiţa spre ligile superioare, recte zările mai senine.

Habar n-am prea bine dacă de vină e psihologia poporului, deşi mă gândesc că nici asta nu s-a desenat singură, ci e cam ce am cules, în timp, din ce-am semănat. C-o fi lene, delăsare, miserupism sau simplu concurs de împrejurări (deşi nu cred în coincidenţe), mai trist e că, la o privire fugară, aducem a… hmmm…  şatră de meşteri şi ţaţe.

Improvizăm tărgi din surcele şi devenim brancardierii propriilor aspiraţii, pe care ne pricepem de minune să le re-animăm, cu o naivitate ce l-ar face gelos până şi pe voltaire-ianul Candide. Deh, atât de încrezători în urechea noastră muzicală, poetică, de… artist, luăm până şi viaţa după ureche, mânaţi de optimismul imberb.

Între două şedinţe şi alte câteva analize asupra riscului de-a ne pierde nimicul, vociferăm că brigadierul de lizieră a ajuns zilier cu stele pe umăr la vreo brigadă armată. Dar tot pe el îl votăm…

E clar, poporul ăsta parcă trece prin istorie cu capu-n batic. De la spate, până şi pentru un ochi amator pare o babă. Şi nimeni nu-l mai crede că l-a tras un curent misogin…

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

sursa foto

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar) : Alex, Coltu, Fewstuff, Florina, G1B2I3, Gabriela Elena, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete,  Supravietuitor, Theodora, Ulise, Vania, Zamfir.