Prietenia imi pare, pentru multi, un soi de adapare de la marginea castronului cu zeama, de unde pescuiesc, din cand in cand, crutoane. Sunt unii care-si savureaza idolatrizarea si isi subordoneaza astfel toti apropiatii, mult mai degraba, in naivitatea lor, vasali, decat prieteni.
De obicei, cand iei la modul personal destinul altuia, te-ndragostesti, iubesti si cred ca asta-i singura prietenie fara de piatra de hotar.
In rest, ne leaga afinitati, idealuri, zambete sau strambaturi catre singuratati. Iar legaturile-s irefutabil impletite si din, si dupa omenia fiecaruia.
Vorba lui Socrate
Socrate, marele-ntelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscutii, pe nedrept,
Ii tot gaseau mereu ponoase,
Caci oamenii-s croiti pe prici.
Si multi spuneau ca li se pare
Ca-s încaperile prea mici,
Cand omul e atat de mare,
Socrate le-a raspuns, aici:
- Asa cum sunt, de-aş fi macar in stare
Sa le ticsesc cu-adevarati amici!
Avea dreptate mare Socrate, asadar.
Multi se numesc prieteni si-n casa iti apar;
Prietenia insa e lucru foarte rar.
sursa foto: Alex Mazilu blog
PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… ![]()




