Alerg consecvent spre momentele in care-mi da prin cap sa-mi fac de cap. De obicei, ma mai ajuta cate-un cantec. Cred ca muzica e, pana la urma, chiar cea mai faina maniera a sufletului de-a o lua, cuminte, razna.

Nu sunt adeptul lepselor, sunt gata chiar sa dau in scris ca asta-i singura de anul asta. Am eu o alergie la constrangeri. Insa il pretuiesc pe Doru (Vulturesti) prea mult ca sa-l refuz…

Cu toate astea, eu v-as ramane recunoscator daca, prieteni intelepti precum va stiu, n-o sa-mi fortati nici pana, nici ingaduinta-n sensul asta

Si pentru ca asa se poarta, eu as intinde leapsa asta, mai departe, catre: Coltu cu muzica, Max Peter si Mirela Pete.

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Adi Voicu, Florina, G1B2I3, Luna Patrata, Mesterul Manole.

Gandim prea mult si simtim prea putin cum ne indepartam, vinovati, apropierea. E drept, din cand in cand, ca-ntr-un vis, mai intindem, din reflex tremurand, cate o mana. Dar parca ne e teama sa mai strangem in brate…

In fiecare zi, suntem ocupati sa murim. Probabil e-n firea noastra. Si, de obicei, cu cat  ne preocupam mai intens de iluzia vietii, cu atata parca ne grabim mai tare povestea de vis.

Sunt dintre cei ce umbla prin lume descheiat la simtire, fara sa-mi pun fularul pe nari. Uneori, ii simt parfumul salbatic, alteori indaratnic sau dulce. Dar sunt vanatorul zilelor in care lumea miroase a tine.

Ma impiedic alergand intre ferestre deschise, fara sa stiu prea bine prin dreptul carei priviri ai sa treci, calatoare pe-o aripa de vis. As vrea sa nu mai adorm, sa nu-mi mai scape, niciodata, nimic.

Atatea povesti parfumate si o singura poveste de vis… Intr-o noapte, cand somnul imi sarise pe geam, m-am trezit la brat cu un gand: desi schimbator, cred ca sunt mai mult decat o maneta uitata-n viteza…

Dimineata ma gasise zambind: parfumul de vis nu sta ascuns in somn sau sticlute, ci in apropierea bratelor tale si, cu siguranta-n sarut.

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… 

Povestea parfumata a inceput la Mirela.

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Cosmin, Daurel, G1B2I3, Gabi Savitsky, Innerspace, Luna Patrata, Max, Mesterul Manole,  Zina.

La inceput, locuiau intr-o mansarda cu geamuri vesnic deschise, parca gata sa zboare. Apoi le-am coborat la parter, dar si aici, libertatea lor insolenta asurzea toti vecinii. Se umpluse, in jur, de urechi clapauge – ciulitii Badaranului. Era cazul sa-mi cobor, din nou, gandurile in… beciul simtirii.

Iesita din curte, strada isi soptea, indiferenta si dispretuitoare, judecata ei de valoare:

– Pizdania ma-tii de chior! Comasa-v-ar Dumnezeu zilele!

Jalba lupului

de Jean de la Fontain

Un lup scornind c-a fost prădat de hoţi,

S-a dus la tribunal ca o săgeată,

Şi-nlăturând, pe rând, vecinii toţi,

A-nvinuit o vulpe deocheată.

Iar judele, un maimuţoi,

I-a ascultat pe amândoi.

Dar ce proces! Mai mult un tărăboi!

- Înalta curte, bine luminată,

Ştiindu-vă tâlhari pe amândoi,

Vă pune cheltuieli de judecată,

Ca să vă-nveţe minte altădată.

Tu, lupule, te plângi din şiretlic,

Când nimenea nu ţi-a furat nimic.

Tu, vulpe, dă îndărăt ce ţi se cere,

De vrei să nu mai ai vro neplăcere!

Spunea judecătorul:

“Chiar când nu sunt dovediţi,

Tâlharii se cuvine să fie osândiţi!”

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune…

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Gabriela Elena, Gabi Savitsky, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete.

Exuberant, aseara teatrul a mai murit o data. Dreptul la un apus senin fusese iarasi invins. Extenuant, circul isi vedea mai departe de treaba….

Dumnezeu sa te odihneasca, Emil Hossu!

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune…

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Clipe de Cluj, Coltu, Fewstuff, Gabriela Elena, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Pluta, Teo, Ulise, Zamfir.

O viata intreaga te antrenezi sa fii liber. Si din fiecare zi iesi mai puternic. Si fiecare apus te gaseste mai calit in luptele tale. Insa libertatea nu ti-o dau aripile mari, ci vointa de-a aplauda, cu ele, oricat de marunte ar fi, spectacolul zborului. 

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Alex, Alecu, Coltu, Dana, G1B2I3, Innerspace, Luna Patrata, Mesterul Manole.

Eu cred ca daca n-am fi intr-atat de inclinati spre zeflemea, intr-una dintre zilele acestea mai ciufute, care ni se izbesc ca un berbece de usile din tample, noi ne-am imbolnavi, asa-ntr-o doara, de seriozitate.

Poate ca lucrul acesta n-ar fi atat de rau, de n-am avea insa si inclinatia dramatica, teatrala fara  doar si poate, inspre tragic.

Zambim  mai mult din colt de gura, banuitori si incruntati, si ne-aratam pe jumatate dintii, cand ni-i infigem tragic-comic, manati de o ranchiuna fara de cusur, in orice dos uitat descoperit.

Mi-e dor de-un ras frumos, curat, firesc, aproape de copil, sa tulbure aceasta lume de crispati…

Saptamana care a trecut a adus, la Trafic cu Hituri, o victorie oarecum previzibila, si asta pentru ca Janis Joplin („Cry baby”) a condus runda autoritar, de la un capat la celalalt, acumuland, in final, 14 voturi. Guns’s Roses („Don’t cry”) au secondat-o, cu 10 nominalizari, in timp ce ultima treapta a podiumului le-a revenit celor de la Aerosmith („Crying”), care au reusit sa aduca de partea lor 6 sustinatori. Ultimele doua propuneri ale rundei, Vaya con Dios („Don’t cry for Louie”) si Savoy („Până la lacrimi”) au acumulat, fiecare, cate 3 optiuni, impartind frateste locurile patru si cinci. In total, am numarat 36 de voturi, pentru care va multumesc tuturor celor ce ati lasat astfel semnul trecerii voastre pe aici.

Vorbind iar despre regulile de la Trafic cu Hituri, că poate le vor citi cu atenţie şi cei ce dau prima oară pe-aici, să vă spun: avem cinci piese muzicale care candidează pentru hit-ul săptămânii viitoare, dintre care voi trebuie să alegeţi una singură, cu precizarea că nu puteţi vota decât o singură dată pe săptămână. Votul vostru trebuie să exprime, dacă vreţi, preferinţa, poate de moment, pentru o anumită melodie. Ca de obicei, propunerile muzicale vin şi azi de la mine, ca să aveţi timp să vă alegeţi hit-ul preferat până duminică seara, la ora 24.00. Atunci socotim repede, numărăm, tragem linie şi stabilim câştigătorul, clasamentul şi învinşii. Simplu şi uşor de urmărit, rezultatul, chiar de voi. Vă reamintesc: puteţi vota o singură dată, o singură piesă din cele cinci propuse, exprimându-vă explicit opţiunea printr-un comentariu la post-ul respectiv. Suficient de clar, sper, pentru toată lumea…

Cele cinci propuneri pentru această săptămână, la Trafic cu Hituri, pentru cei care nu au posibilitatea să le asculte (la serviciu) pe youtube, sunt: Speedy Gonzales („Speedy Gonzales”), Jungle Book („Bear necessities”), White Snow („Heigh-ho”), The Lion King („The lion sleeps tonight”) şi Jungle Book („Swingdance – I wanna be like you”).

Sporla vot!

sursa foto

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Florina, G1B2I3, Gabriela Elena, Gabi Savitsky, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Pluta.

Suntem creduli, si totusi neincrezatori. Proptiti cu degetul de intrerupator, noi ne incredem orbeste in orice torta care ni se pare ca ne lumineaza noaptea, cand mult mai simplu-ar fi s-aprindem, dracului, lumina…

Credem in baliverne, in aparente, in orisice nimicuri, credem cu-nversunare in tot ce ni se pare si dupa atata trai orizontal la modul absolut, credem ca si caderea din tarie e tot un soi de zbor, insa pe verticala.

Si ne incredem cu patima in superstitii, in panglicari si in fundite rosii, ne-ncredem in scumpeturi si in acelasi fler dogit ce iarasi ne-a mintit si darnici, ii mai acordam aceeasi generoasa sansa la crezanie.

Increzatori doar in experienta de viata ce am dobandit-o dupa indelungata pendulare intre credinta si perdanta renegare, uitam ca n-am trecut nici chiar acum de prima lectie, aceea ca increderea este ceva ce-ar trebui sa se castige.

De obicei sfarsim, ca-ntr-o trezire dezolanta, mahniti ca toata viata am crezut in orice magarie, insa nu am crezut destul, fir-ar sa fie, in noi insine.

sursa foto

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Adi Voicu, Coltu, G1b2I3, Gabriela Elena, Grupul, Innerspace, Iulisa, Luna Patrata, Mesterul Manole, Peter, SoriN, Theodor.

Viata nu e facuta din viziunile ce-ti picura din coada ochiului pe obraz, ci din viziunea ce-ti staruie ingandurata-n privire.

Statea, timid, in fata tabloului alb. Parea sa fi zidit in juru-i un sevalet din propriile priviri spre fiecare ochi galben de panza. Il pictase in felul acesta, cu albul ochilor, de o mie de ori. Mototolite pe jos, într-un colt al camerei, zaceau aruncate zeci de foi mazgalite, pe care le zgariase mai devreme cu furia unor viziuni pe cat de palide, pe atat de absurde.

Viziuni aveau si ceilalti desenatori de prin targ. Si foi si mai multe… E drept, nu le ieseau reusite decat caricaturile, parandu-li-se firesc sa vada grotescul din ceilalti.

Slava Domnului, el nu mai avea, de-o vreme, numai culorile. Le risipise, sfarsisera improscate pe foile acelea cu obrazul prea gros. Insa avea ultima bucata de panza. De fiecare data cand isi aducea aminte de asta, isi simtea apasati umerii gandurilor. Ceilalti insa nu mai aveau, de mult, de mult prea demult, chiar Idei.

Ciudat, azi oamenii ii lasau senzatia ca nu mai cred în Frumos… Nu mai primise de cateva luni o comanda pentru vreun tablou, chiar si mic. Desenele lui nu starneau rasul, stia asta, dar refuza cu incapatanare sa se transforme intr-un alt mascarici. E greu sa iesi in mijlocul circului cu frac si cu un ifos de parca te-ai duce la teatru.

Lumea-l privea fascinata de felul in care povestea, incepea sa se simta jenat, asa ca balbai un raspuns:

– Şi cum ati reusit, maestre sa dati viata acestei bucati minunate de panza?…

– Cred ca mi-am luat inima-n dinti, pana la urma viata e facuta si din curaj. A fost o poveste…

– De vis? De asta v-ati intitulat tabloul asa?

Insistenta tanarului incepea sa-l enerveze. Se gandi ce caricatura ar fi iesit din mutra aceea… Dar isi aduse aminte de vechii desenatori, de foile ce straluceau a nimic si care umplusera piata din targ si se linisti.

– Eram norocos. Sunt. Aveam singura panza. Si am cea mai frumoasa si darnica Muza…

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Adi Voicu, Coltu, Gabriela Elena,  Hidalgo, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Ulise.

Am cunoscut oameni ce chiar şi când se ridică să meargă pe vârfuri, par că se târâie în genunchi. Mi-e greu să îmi imaginez însă că, din groapa slugărniciei, poţi ţine de mână marile scopuri. Ar trebui să ai braţul cam lung…

                        Vulpea şi strugurii

                        de Jean de la Fontaine

                        Pribeagă şi lihnită

                        De foame, dă de-o vie

                        Cu nişte struguri rumeni, frumoşi,

                        De razachie.

                        Ciorchinii-s plini şi vulpea,

                        De sine înţeles,

                        Ar fi mâncat cu poftă

                        Şi nici n-ar fi ales…

                        Dar la-ndemâna labei

                        O-mpiedică s-ajungă

                        Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă,

                        Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit;

                        Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit,

                        S-a ridicat: se-nţeapă

                        Şi-i lasă gura apă…

                        - Ce struguri verzi şi acri, oftează,

                        Nu-s de teapă!

                        Şi-s prea cruzi…

                        Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă,

                        Nu-mi strepezesc eu dinţii cu această aguridă…

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Alecu, Alex, Coltu,  Luna Patrata, Mesterul Manole, Teo.

Dacă pe-un ton sever, pe sub mustăţi, Cotoi mai miaună din când în când, e bine de ştiut ca la ciupeală, nimeni nu-şi pune mintea cu-n Cocoş. Şi nu e din politică, ci din experienţă personală…

Ca tot elevul aspirant la un liceu mai acătări, prin clasa a opta, buimac, însă cu personalitatea ţanţoşă, brusc mă trezii eu dat la meditaţii la gramatică şi matematică de mult preabunul tata. Visa el să mă bage la o şcoală militară. Eu… nu visam nimic.

Zisese profa de română că voi avea o companie la întrevederile cu ea. Aşa c-atunci când i-am întrezărit eu zâmbetul ce-i înflorise pe obrazul ce îmi aducea mult mai degrabă a papirus, convins că o să fac pereche cu vreo mirobolantă dintr-o clasă paralelă,  îmi şi crescuse inima cât boul  de pe stemă.

Când colo, vax albina, ceară monopol! Mi-aduc aminte ca de ieri de prima oră: urc eu cu un aplomb demn de fruntaş două etaje, îmi aranjez frumos şi hainele boţite pe la uşă şi mă proptesc în sonerie precum poştaşul ce aduce pensia. Şi mă întâmpină o babă ce bătea chintalul, cu-n zâmbet de matroană, zicând că-i mă-sa, iar doamna profesoară mă aşteaptă şi-avem şi… companie. Şi-mi trage baba o ocheadă à la Moulin Rouge, privindu-mă complice.

Huh, am scăpat, deci am şi companie, şi sigur e frumoasă, gândeam eu încercând să mă eliberez de haină-n hol. Prea-i încântată baba.

Dădui să mă aplec să mă dezleg, cuminte, la şiret, când mă ciupi un drac de-ncheietură, de mi se bulbucară ochii ca la melc. Aşa, pe vine, mă rotesc, în semiîntunericul cel păcătos, să dibuiesc mişelul, dar iar m-apucă şi mă pişcă de un deget, de scap eu una preasfinţită cu cruci şi cuminecături.

Şi-l văd: cât un berbec, o namilă împintenată de cocoş, ce mă privea semeţ, de parcă ar fi vrut să îmi explice dumnealui cine e şefu-acolo.

– Aaa, văd că l-ai cunoscut pe Ricky, behăie profa. Ţi-am zis că o s-avem şi companie! Vezi ce frumos e? Nici ceas nu mai îmi trebuie, scoală tot blocul dimineaţa. Acuma, e drept că am avut şi nişte plângeri şi l-am adus de pe balcon în casă, însă aicea-i place, chiar dacă are şi necazuri, sărmanul, cu Petrică, bărbatu-meu…

Stăteam şi ascultam prostit limbariţa cucoanei. Aham, deci ciuciu companie, că ăsta e cerber, nu frumuseţe cu cosiţe. Şi ciuciu somn de dimineaţă pentru Petrică et compania, că îi cucurigeşte Ricky de cu zori, când ceru’ încă-i roşu…

Şi-arunc eu o privire către creasta cea fudulă, vorbindu-i din priviri:

– Mă Prichi, de tu eşti prost şi nu-nţelegi, e fix problema ta! Dar de te mai atingi numa’ o dată tu de mandea, cu mine-ai dat de dracu’, că ostropel te fac! No, pricepuşi?

Ăla n-a zis nimic, a stat cuminte până la plecare, când să mă-ncalţ, şi ţuşti, iar mă trezesc eu ciupilit de degetul pe care deunăzi mi-l şi prinsesem, neatent, la uşă. Nu are Vaticanul atâtea cădelniţe, câte i-am tras în gând barbarului, cu nervii terci, că nu puteam, profa fiind de faţă, să îmi impun eu punctul de vedere.

Abia după vreo şase săptămâni, la o întrevedere de-asta, l-am încolţit. Profa-mi dăduse de făcut o analiză pe un text, zicându-mi că dispare până la bucătărie. Atât mi-a trebuit. Vremea mult aşteptatei judecăţi sosise: ia să analizez eu nişte pene de cocoş în zbor, mi-am zis, şi-am năvălit şi de pe flancuri, şi chiar din cerul lui asupra bietului înaripat, cu-n singur gând, să i-o plătesc nemernicului pentru ciupituri, să îi arăt că ce întârzie, în lumea mea nu trece…

– Ce dracu, şi cocoşii năpârlesc? Ori o fi fost Petrică pe aici, cât am lipsit? E plin de pene de cocoş, ciudat…

Profa era contrariată, însă, ştiindu-mă blajin din fire, îl dojeni pe Ricky la întoarcere, că e un cocoşel atipic, nu numai gras, ci care lasă, pare-se, şi pene…

Sărmanul Ricky nu apucă nici măcar Paştele. Îl bănuiam c-o să pleznească, la cât băga la ghiozdan, dar soarta-i fu mai crudă de atât: într-o duminică, sub un pretext nevinovat al unei păcătoase de migrene, Petrică trase chiulul de la slujbă, aşa că până doamnele făcură şaptezeci de cruci, el îi făcu lui Ricky numa’ una, însă bună. A doua zi, vecinii îi dădură de băut, în semn de preţuire, la berăria de la margine de cartier…

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Fewstuff, Filumenie, G1B2I3, Gabriela Elena, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Zamfir.