Daca sunt om de radio, inseamna ca sunt un teribilist?

Asa-mi zicea odata un preot, probabil pentru ca isi inchipuia ca sunt un DJ care mixeaza ca sa fie auzit de generatia rebela ce nu calca-n Casa Domnului si-si proclama independenta in cel mai vulgar mod cu putinta. Sau poate ca ma numea teribilist pentru ca sunt, prin natura lucrurilor, o persoana care e ascultata, un formator de opinie si-mi savurez cu voluptate statutul. Ciudat, sau pura concidenta, impartaseam o pasiune pentru “teribilism”comuna, el la vedere si eu ascuns in spatele microfonului sau al boxelor de la radio. Pareri sau placeri… totul poate fi un simplu joc de cuvinte..

Ce-mi place mie? Imi place un anume fel de muzica si mai ales imi place sa fac radio – periculos de mult. E ca si cum as dansa cu o coada de matura, prin care se scurge o parte din ritmul, din personalitatea si din… viciul meu. Iar fuga de clisee si repetitii sacaitoare in emisiunile mele sunt o provocare grozava pentru imaginatie – ciudat, la jocul de X si 0, imi placea sa joc mereu cu X.

Sunt treisprezece ani de cand sunt”la radio”, sa fie intr-un ceas bun! E drept, intre timp au mai fost si intreruperi, nu neaparat sincope, ci doar popasuri ale drumului vietii pe care a trebuit sa-l strabat pana acum, sinuos precum un sarpe rautacios. Noroc ca sunt un tip … “pasional”, adica nu renunt usor la pasiuni. Am inceput la Radio Targu-Mures, ca simplu colaborator la o emisiune cu si despre adolescenti, pe cand aveam doar 16 ani. Am continuat la Radio 21 Alba Iulia, vreo trei ani si un pic, si dupa facultate m-am oprit la Radio Reintregirea, din aceeasi urbe, pentru vreo 2 ani si ceva. Nu stiu daca au fost multe sau putine, experientele astea, dar cea mai interesanta dintre ele am trait-o, ca om de radio, tocmai la Lyon, in Franta, unde am avut ocazia sa cunosc profesionistii de la RCF, al treilea radio ca marime in Europa (cel putin asa se spunea atunci). A urmat Radio Ardeleanul, chiar de la inceputurile lui, adica din noiembrie 2007, pana in iulie 2010. Un scurt periplu m-a purtat, în august 2010, la Radio Atlas, în Alba Iulia, fost Radio 21, dar muzica, mult prea comercială, formatul emisiunilor şi faptul că nu mă regăseam într-o politică editorială ce mi-era străină nu mi-au dat pace furnicilor din talpă. Aşa că am plecat în noiembrie 2010 la Radio Orion, în Sebeş Alba, încă micuţ, dar retro oarecum, cam cum îmi place mie

Emisiunea mea de aici e o emisiune… exhibitionista, pentru ca dezbracam idei, enunturi, minciuni, cutume si subiecte tabu pentru cei ce se cred deasupra noastra. Ne salutam, ne conversam, ne intrebam, ne provocam si totusi nu sporovaim. Desigur, ne delectam, socializam, opinam si ne incapatanam sa nu luam totul de-a gata. Cat despre muzica… hmmm, e numai buna.

Dar sa nu uit sa zic ca ne auzim la Radio Orion, pe 88,6 FM pentru cei din Sebes, Alba Iulia sau imprejurimi si online pe http://hitradioorion.ro/ pentru cei de aiurea, i­n fiecare luni, marti, miercuri si joi, de la 11:00 la 14:00, pana la loc comanda…

De ce radio si blog, nu era mai simplu sa vorbesc decat sa bajbai dupa taste si sa scriu? Sigur ca va puteti intreba, iar eu o sa va raspund ca inca nu mi-a trecut umflatura cauzata de pix pe unul din degetele de la mana, de-a lungul vremii. M-am impacat cu idea unei convieturi pasnice, eu cu ea, poate si pentru ca avem nevoie unul de celalalt. Lasand gluma la o parte, n-as putea sa las dupa mine o foaie de hartie alba, chiar daca nu mi-au placut niciodata extremele si nu sunt genul care se revarsa prin litere. Dincolo de asta, e inca o modalitate utila si provocatoare, cred, de a fi aproape de voi, ca-n cantec.

Pe blog, ca sa revin, ma simt ca pestele pe bicicleta, vorba unui prieten. Probabil ca va e mai greu sa intelegeti asta, dar credeti-ma ca e o intreaga filosofie de viata la mijloc. Sic!

Daca as scrie un manifest impotriva a tot ceea ce ne irita, enerveaza sau demotiveaza, cred ca l-as scrie pe muzica buna, poate as reusi astfel sa subliniez ca traim intr-un glob de sticla colorata pana la pestrit, intr-o lume a contrastelor. Si pentru ca stiu ca nu sunt eu singurul “obtuz” cu perceptia asta… artistica, va invit sa scrieti, dar dupa ce ganditi, sa va intrebati cu castile pe urechi ce piesa urmeaza si sa va jucati cu butonul de volum de la boxe, reinventandu-va spiritualitatea, spontaneitatea si probabil bunul gust. Spun asta pentru ca vin dintre voi, merg spre voi si raman al vostru, Teo Negura.

I­n rest, am doua personalitati si mi-o dezvolt pe a treia. Tot pe fuga…

55 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack