Vorbe de duh (12)

Dintre liber-cugetătorii ce ne împresoară, adesea, ca o turmă, mai dragi mi-s cei ce-şi pun problema dacă, uneori, gândesc. Dezinvoltura şi sclipirile de geniu, chiar spontaneitatea şi prezenţa unora, de spirit, nu sunt gheizere, ci exerciţii de supravieţuire printre proşti… Astăzi e ziua maghiarilor de pretutindeni. Nu sunt şovin, ci doar naţionalist, la fel ca [...]

Vorbe de duh (11)

E multă lume bună-aici în blogosferă, dar sunt şi mulţi tâmpiţi. Fără pretenţia de-a fi niciunul dintre ei, îi mulţumesc prietenului Vali Badea, deloc sărac cu duhul, chiar şi-ntr-o simplă conversaţie la ceas de seară. Religia-mi permite, doar sunt ateu… După un preşedinte manelist, ne mai rămâne să manelizăm şi Academia Română şi-atunci canadienii de [...]

Vorbe de duh (10)

Se rostogoleşte neobosit. Nimic nu-l opreşte, nici măcar mersul înapoi al oamenilor, cărora prezentul pare să le scape mereu din mână. Ne prindem în spuse, radiografiem, disecăm, devenim mai înţelepţi ori dimpotrivă, aşteptăm sau acţionăm, uneori în sensul invers al vremurilor. Suntem aşa cum vrem să fim, nimic mai mult. Timpul nu mai are răbdare [...]

Vorbe de duh (9)

Citisem undeva că viaţa asta nu trebuie să fie o autostradă între leagăn şi mormânt, ci un loc de parcare sub soare. Frumos, dar greu, căci mai ales e vorba de a te lupta cu tarele şi  cu afinitatea pentru nefericire sau lamentare, care te bântuie câteodată. Dar merită încercat… Suntem prea ocupaţi ca să [...]

Vorbe de duh (8)

De pe catargul bărcuţei mele de hârtie, falnic chibrit reciclat, în legănarea spumelor de curcubeu, văd lumea altfel, îmi creşte duhu-n piept şi cuget, privind seninul cel căprui din ochii ce şi-au prins în mine căutarea. Singura lege după care acţionează mintea românului e legea lui. Ne place să stăm, dar nu pe gânduri, ci [...]