Vad cerul, cum isi indeasa, intre coaste de lumina, o lume intunecoasa, rece, revansarda, chemand-o parca sa-i fie suflet si inima. Vad cerul sangerand, absurd domesticit. Si vad in jur, c-un ranjet stramb, cu ochii acoperiti si cu un orizont cosmopolit, salbaticirea…
Adesea, oamenii nu mai devin, ci doar ajung: cei ce nu sunt. Dar Dumnezeule, cum tin cu dintii stransi, incrancenati, de aparente, de tot ce poate zice… lumea.
Ce lume nemiloasa, cand cerul sta-n genunchi, spre ea, plecandu-si ascultarea, iar noi, uitandu-ne in zvonuri de batalii marunte, noi nu ii mai soptim, inaltului, nimic. Ne afundam in beciurile firii, sporindu-ne uitarea.
Am incercat sa incropesc o barcuta din hartie, c-un bat de chibrit drept catarg. Si-am indoit atat de mult foaia alba, tot incercand sa-mi amintesc conturul ce altadata nu mi-era strain… Nici sa mai scriu ceva pe ea nu-mi mai servea. Si mi-era ciuda, ca-n loc de chibrit dadusem de o bricheta din cea lunga.
Cum naiba am putut uita? Nici vecinul de scara nu mai stia cum se face, si nu vroia in ruptul capului sa-l intrebe pe administrator, cu care nu-si mai vorbea. Ce oameni…
M-ai gasit asteptandu-te cu masa pregatita, doar ca pe scaunul tau iti lasasem o foaie, pe care desenasem o mana si-o floare…
– Smechere, era inchis la florarie?
Zambeai, tragand cu coada ochiului la detalii.
– Nu, dar s-a inchis intre timp. M-am chinuit toata dupa-amiaza sa fac o barcuta din hartie. Si asta era ultima foaie, nu vroiam sa o irosesc. In plus, stiu ca tu te pricepi… sa ma iubesti. Mi-e de-ajuns.
PS: In caz ca inca n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poti face pana duminica seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune… ![]()
Coltu, Cristi, Freestar, G1B2I3, Luna Patrata, Mesterul Manole, Zamfir








