La mintea cocoşului

Dacă pe-un ton sever, pe sub mustăţi, Cotoi mai miaună din când în când, e bine de ştiut ca la ciupeală, nimeni nu-şi pune mintea cu-n Cocoş. Şi nu e din politică, ci din experienţă personală…

Ca tot elevul aspirant la un liceu mai acătări, prin clasa a opta, buimac, însă cu personalitatea ţanţoşă, brusc mă trezii eu dat la meditaţii la gramatică şi matematică de mult preabunul tata. Visa el să mă bage la o şcoală militară. Eu… nu visam nimic.

Zisese profa de română că voi avea o companie la întrevederile cu ea. Aşa c-atunci când i-am întrezărit eu zâmbetul ce-i înflorise pe obrazul ce îmi aducea mult mai degrabă a papirus, convins că o să fac pereche cu vreo mirobolantă dintr-o clasă paralelă,  îmi şi crescuse inima cât boul  de pe stemă.

Când colo, vax albina, ceară monopol! Mi-aduc aminte ca de ieri de prima oră: urc eu cu un aplomb demn de fruntaş două etaje, îmi aranjez frumos şi hainele boţite pe la uşă şi mă proptesc în sonerie precum poştaşul ce aduce pensia. Şi mă întâmpină o babă ce bătea chintalul, cu-n zâmbet de matroană, zicând că-i mă-sa, iar doamna profesoară mă aşteaptă şi-avem şi… companie. Şi-mi trage baba o ocheadă à la Moulin Rouge, privindu-mă complice.

Huh, am scăpat, deci am şi companie, şi sigur e frumoasă, gândeam eu încercând să mă eliberez de haină-n hol. Prea-i încântată baba.

Dădui să mă aplec să mă dezleg, cuminte, la şiret, când mă ciupi un drac de-ncheietură, de mi se bulbucară ochii ca la melc. Aşa, pe vine, mă rotesc, în semiîntunericul cel păcătos, să dibuiesc mişelul, dar iar m-apucă şi mă pişcă de un deget, de scap eu una preasfinţită cu cruci şi cuminecături.

Şi-l văd: cât un berbec, o namilă împintenată de cocoş, ce mă privea semeţ, de parcă ar fi vrut să îmi explice dumnealui cine e şefu-acolo.

– Aaa, văd că l-ai cunoscut pe Ricky, behăie profa. Ţi-am zis că o s-avem şi companie! Vezi ce frumos e? Nici ceas nu mai îmi trebuie, scoală tot blocul dimineaţa. Acuma, e drept că am avut şi nişte plângeri şi l-am adus de pe balcon în casă, însă aicea-i place, chiar dacă are şi necazuri, sărmanul, cu Petrică, bărbatu-meu…

Stăteam şi ascultam prostit limbariţa cucoanei. Aham, deci ciuciu companie, că ăsta e cerber, nu frumuseţe cu cosiţe. Şi ciuciu somn de dimineaţă pentru Petrică et compania, că îi cucurigeşte Ricky de cu zori, când ceru’ încă-i roşu…

Şi-arunc eu o privire către creasta cea fudulă, vorbindu-i din priviri:

– Mă Prichi, de tu eşti prost şi nu-nţelegi, e fix problema ta! Dar de te mai atingi numa’ o dată tu de mandea, cu mine-ai dat de dracu’, că ostropel te fac! No, pricepuşi?

Ăla n-a zis nimic, a stat cuminte până la plecare, când să mă-ncalţ, şi ţuşti, iar mă trezesc eu ciupilit de degetul pe care deunăzi mi-l şi prinsesem, neatent, la uşă. Nu are Vaticanul atâtea cădelniţe, câte i-am tras în gând barbarului, cu nervii terci, că nu puteam, profa fiind de faţă, să îmi impun eu punctul de vedere.

Abia după vreo şase săptămâni, la o întrevedere de-asta, l-am încolţit. Profa-mi dăduse de făcut o analiză pe un text, zicându-mi că dispare până la bucătărie. Atât mi-a trebuit. Vremea mult aşteptatei judecăţi sosise: ia să analizez eu nişte pene de cocoş în zbor, mi-am zis, şi-am năvălit şi de pe flancuri, şi chiar din cerul lui asupra bietului înaripat, cu-n singur gând, să i-o plătesc nemernicului pentru ciupituri, să îi arăt că ce întârzie, în lumea mea nu trece…

– Ce dracu, şi cocoşii năpârlesc? Ori o fi fost Petrică pe aici, cât am lipsit? E plin de pene de cocoş, ciudat…

Profa era contrariată, însă, ştiindu-mă blajin din fire, îl dojeni pe Ricky la întoarcere, că e un cocoşel atipic, nu numai gras, ci care lasă, pare-se, şi pene…

Sărmanul Ricky nu apucă nici măcar Paştele. Îl bănuiam c-o să pleznească, la cât băga la ghiozdan, dar soarta-i fu mai crudă de atât: într-o duminică, sub un pretext nevinovat al unei păcătoase de migrene, Petrică trase chiulul de la slujbă, aşa că până doamnele făcură şaptezeci de cruci, el îi făcu lui Ricky numa’ una, însă bună. A doua zi, vecinii îi dădură de băut, în semn de preţuire, la berăria de la margine de cartier…

sursa foto

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Coltu, Fewstuff, Filumenie, G1B2I3, Gabriela Elena, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete, Zamfir.

23 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack