Un prieten zicea că-ntr-o casă încape exact atâta Sfânt Duh, cât cotizezi la… umblatul cu crucea, la Bobotează adică. L-am contrazis şi i-am spus că are şoricul gros, trimiţându-l să-şi vadă de treabă şi zicându-i că-n realitate depinde de parohie…
Pe bună dreptate, părintele Serafim Pantea mi-ar replica acum că Sfântul Duh este Unul, manifest în deplinătatea lui într-un loc anume, în care nu-şi aşează fundu-ntr-o parte şi picioarele-n alta. Un aşezământ este sau nu este sfânt. Sau sfinţit. Punct.
Păi dacă-i aşa, dragă părinte, de ce unii mai habotnici, care mai că ţi se lipesc de sutană încă din prag, te poartă din pivniţă până în pod şi din cămara cu şoric pâna la bideul din budă, să nu cumva să scape ceva… nesfinţit? Măi, să fie, e posibil ca Duhul cel Sfânt să se-agaţe, imprudent, în cuierul din hol şi să n-ajungă şi-n dormitor sau, şi mai grav, în cabina de duş? Pentru că altfel, nu-mi explic ardoarea cu care unii insistă:
– Intră, părinte, rogu-te, şi-n debara şi musai să ieşi pe balcon, că ştii, acolo ţin bicicleta şi plasa cu sifoane! Şi-apoi nu-i vorbă, plicu-i pe masă, în cameră… Adică… te plătesc, numa’ să-ţi faci treaba bine!
Părintele de când eram eu copil, preotul de cartier, vreau să spun, era un sfios. Se ştergea pe picioare la intrare şi se oprea întotdeauna în hol. Un cantor cu mutră de castor bătrân pitea-n geanta prăpădită, cu grijă, parcă ruşinat şi el de ruşinea lui tata, câte-o bancnotă netezită cu trudă. Şi-apoi scotea câte-un calendar din acela mic, de buzunar:
– Pentru copii… Doamne ajută!
Pe-atunci, părintele habar nu avea de ce se petrece-ntre timp. Nu lua mită ca să-şi reverse sfinţenia în orice ungher. El slujea. Dădea mâna cu tata şi ne ura un an bun! De-atunci însă, mulţi părinţi au plecat, doar câţiva au mai rămas şi oameni noi au venit, răs-popiţi ba cu taxă, ba fără, pe la şcoli iţite ca ciupercile după ploaie.
Popii de azi, care nu sunt totuna cu părinţii, n-au vocaţie, sau o au, dar nu pe cea bună, pentru care se presupune că ar fi fost hirotonisiţi, ci una care nu prea are treabă cu cele creştineşti, cuminţi, aşezate. Intră peste tine la baie, la tine acasă, trag cu ochiul la formele gospodinei, şi nu despre alea pentru prăjituri e vorba şi se reped asupra plicului de pe masă precum vulturii, abia din momentul ăla cântarea devenindu-le mieroasă-n gâtlej.
Fiecare pădure, spunea vorba-nţeleaptă, îşi are uscăturile ei. Câtă vreme, însă, se umple lumea de popi şi se goleşte de preoţi, de părinţii cei sfinţi, degeaba înnobilăm bideul, mulineta de la undiţă sau lanţul de bicicletă.
Sfinţenia nu se îngroaşă, numai şoricul…
PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune 
Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Fewstuff, FewStuff W, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Peter, Vania.
Like this:
42 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Eram cu treburi prin oras, era mijlocul zilei, era cald tare de tot, forfota, eram obosit si, trecand pe langa o biserica “de renume”, am simtit nevoia unor clipe de liniste si reculegere in Casa Domnului. Am mers cu sufletul plin de speranta dar … “avem pauza” – mi s-a spus. Nu mi s-a dat voie sa intru pe motiv de “avem pauza” – pauza voastra astazi si maine ! – cum adica “pauza” ? Inteleg orare “o zi deschis – o zi inchis” din cauza lipsei de preoti, inteleg ca noaptea sa fie inchis din cauza boschetarilor si potlogarilor care colcaie prin oras. Dar in mijlocul zilei ? Pauza de … ? Ce ? Pauza ca la Aprozar sau ca la Posta (“intre 13 – 13,30 ghseu’ e inchis, se face schimbu’”) ? Nici macar un laic si de bun simt “va multumim pentru intelegere” … doar un “avem pauza” suierat prin usa “crapata” 10 cm. Nu aveam nevoie de preot, nu vroiam sa cumpar lumanari sau tamaie, vreun calendar sau scrieri, aveam nevoie de cateva clipe de liniste si reculegere . Atat ! A fost prea mult pentru ei …
Eu cred ca biserica nu este intotdeuna ceea ce ar trebui sa fie, prin prisma a ceea ce propovaduieste si a celor pe care noi le credem despre ea, in constiinta noastra. Eu cred ca biserica nu isi (mai) intelege, intotdeuna, menirea. Cand spun “biserica” ma refer la reprezentantii ei, de la IPSS si pana preotul din ultimul catun din tara.
Intamplarea cu “acu’ avem pauza” nu m-a “indepartat” de credinta si nici nu m-a facut sa blamez clerul, doar mi-a atras atentia asupra faptului ca, uneori, preotii nu sunt asa cum cred eu, asa cum ar trebui sa fie. Poate am asteptari prea mari ? Oricum, asta m-a pus pe ganduri.
Sunt cateva meserii in care se accepta cu greu, sau nu se accepta deloc, un procent de “rateuri” care exista la altii. In meseriile de preot, politist, invatator (profesor), medic nu merge cu “este si el om, greseste”. Aceste meserii cer sacrificii. In aceste meserii sau te sacrifici si esti exemplu sau mai bine pleci.
Imi pare rau de “deraierile” preotilor sau de acceptarea “deraierilor” de catre preoti, fiindca mintile limitate, superficiale, vor generaliza repede, vor incerca sa strambe sau sa loveasca in Biserica si de aici in credinta. Si minti limitate avem, nu gluma.
Neplacuta si frustranta patania ta… Imi amintesc, de cand lucram la radioul arhiepiscopiei din Alba Iulia, ca cei de la stiri dadusera o informatie culeasca dintr-un ziar local, cum ca o parte din lucrarile pentru restaurarea catedralei ortodoxe, a Reintregirii, fusesera atribuite direct, si nu scoase la licitatie. La cateva minute dupa ce copiii au dat stirea pe postul arhiepiscopal, a aparut, cu spume la gura, un consilier eparhial, care a incepuit sa zbiere: “Voi nu stiti ca firma de constructii a sotiei parintelui R. are lucrarea? De ce dati stiri aiurea? De ce dati stiri fara sa va dam noi voie?”…
La cat de des si mult am cazut pe ganduri traind o vreme in mijlocul lor, am inceput, usor, cum stiu eu si cum am invatat de-a lungul scurtei mele vieti, sa imi zidesc lumina inauntru, in suflet, si nu afara, din ruine sifonate de vesmant…
Cat despre limitati, avem si de-astia, dar sa te aiba Domnul Dumnezeu in paza cand dai peste un limitat care mai e si nesimtit…
Maaaare distractie maaaaare cu un tip (ca preot imi este greu sa-i spun) ! Era la inmormantarea PFP Teoctist, lumea ca la inmormantarea cuiva important – se impingeau, se inghesuiau; a fost nevoie de jandarmi sa faca ordine; au adus si niste “capre” din metal pentru a delimita zone; reporterii erau peste tot si filmau; la un moment dat su transmis, in direct !, o discutie destul de aprinsa dintre un tip (ca preot imi este greu sa-i zic) care conducea un cor, si un jandarm – preotul ca “tre’ sa trec”, jandarmul ca “e interzis” si o tineau asa; la un moment dat tipul (ca … etc) zice cu voce debariton, batand cu degetul in ceasul de la mana : “Eu la ora … trebuie sa fiu cu baietii in dispozitiv” !!
Acu’, cine-a facut armata, stie … cum e cu “dispozitivul” si …
Haha, asta cu dispozitivul e tare de tot
)
Si-apoi… nu stiu daca locul lor e acolo.
Dragul meu, eu nu sunt impotriva existentei unei ierarhii, o ierarhie te fereste de anarhie de multe ori, insa apucaturile cazone mi-au displacut intotdeauna, am alergie la ele, probabil pentru ca n-am facut armata
[...] ulise mihaela chelaru yanush litere şi cifre cella turistclujan luna pătrată teo negură florin buzdugan genunchiul lumii ovidiu pecican world of solitaire mysfan diverse [...]
Bine te-am regasit, Teo, in acest nou an!
Legat de subiectul care a fost abordat, pot sa spun doar ca omul care-L iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, o dovedeste in fiecare clipa prin vorba, fapta, dragoste, mila, etc.
Poti sa lucrezi in orice domeniu si vei fi la fel.
Sa spui si altora despre Dumnezeu, te face si mai responsabil pentru tot ceea ce se intampla in viata ta. Trebuie sa fi un exemplu!
Cine traieste altfel decat ceea ce invata pe altii, dovedeste ca a ales o meserie, doar atat, si unde este vorba de sufletul omului, nu poti sa-ti faci doar meseria.
Mi-a placut ce ai spus, apropo de meserii si… meseriasi.Eu cred doar ca Sfintele Taine nu sunt o cooperativa mestesugareasca, ci un act de comuniune spirituala. Altfel nu sunt nici taine nici sfinte…
La multi ani, Gabriela!
[...] Blogulise, Zamfirpop, Mesterul, Florina, Coltu, Gabriela Elena, Alex Mazilu, Teo Negura, Alecu Racoviceanu. Share this:DiggLinkedInRedditEmailStumbleUponPrintTwitterLike this:LikeBe the [...]
[...] loredana, cella, diverse, napocel, pisicaru, phozone, costin, tu1074, bineînţeles că şi pe teo negură, dar oricine altcineva este binevenit aici. Share this:TwitterFacebookLinkedInEmailLike this:LikeBe [...]
Postarea ta m-a făcut să zâmbesc, trist ce-i drept, dar ai perfectă dreptate,:)
Eu am zambit trist si cand am scris-o, de la un capat la celalalt, si dupa, cand au venit comentariile…
Eu am intrat special aici ca sa las un comentariu, am citit postarea lui Calin. Nu vreau sa fie ca nuca in perete, dar sunt de parere ca – oricat latra cei neobrazati – e mai putin important decat sa reactioneze cei buni. Si mai era o vorba cand eram eu mica: cine spuna, ala e
O sa te citesc de azi inainte si sper sa am si ce comentarii sa las.
Toate bune, Teo Negura!
Bine ai venit, Denisa! Ma bucuragestul lui Calin, care nu e prietenesc, ci normal. Eu asa il vad. Doar ca lumea asta se teme de normalitate. Se uita 30 e oameni cum un altul injunghie pe cineva in autobuz si nimeni nu intervine, fiecare isi spune in gand: e regretabil, e mizera lueain care traim… Lumea aceea poate ca u se schimba, dar lumea ta propria ta realitate, spunand un cuvant, iesind din pasivitate, din resemnare, chiar din blazare, devine mai buna.
Esti oricand binevenita pe aici
[...] şi pentru că nu am de ce să mă ascund (oricum nu îmi stă în fire), e vorba despre articolul Şoricul, bideul şi Boboteaza publicat de Teo Negură şi despre această reacţie de pe facebook (imaginea poate fi mărită, e [...]
Si mie ce imi iese este deviza lumii in care traim. Si e prezenta in toate aspectele vietii, de la cele mai publice la alea intime. Intr-un fel popa are si el o nevasta si neste copii care au nevoi. trebuie sa le satisfaca. Insa acum dispar spitale si apar biserici. Ceva e in neregula cu noi…
O zi faina, Teo!
Cu totii trebuie sa traim, Marine, dar nu oricum
In preot vrednic sa stii ca devine in general iubit de credinciosi si sprijinit, nu0i un secret ca si salariul lui e unul mizerabil, la fel ca al invatatorului sau al educatoarei ce-ti ghideaza primii pasi in viata. Daca un invatator sau o educatoare s-ar comporta cu copilul tau arogant, in dispretul respectului pentru actul educational, ai fi revoltat? Sau nu te-ar incerca un gust amar si n-ai face tot posibilul sa-ti muti copilul la o alta gradinita sau scoala? Asa si cu popii versus parintii, cand comuniunea devine dezbinare si cand actul liturgic si sfintenia devine fatada si automatism, iti strangi catrafusele si, cel putin mahnit, uneori revoltat, migrezi spre un OM care sa-ti aduca sfintenia-n casa, in cuget. Pentru ca omul sfinteste locul…
Am citit aseară textul acesta şi, intuindu-ţi durerea pe care ai încercat-o scriindu-l, n-am avut puterea de-a comenta.
Nici acum nu prea sunt în regulă dar vreau să te asigur că înţeleg, pe cât pot, din cât arăţi, că ai zidit postarea rupându-ţi cuvintele şi nu lăsându-le să vină nici lin, nici alin, la mâna gândului …
Toate cele bune, prietene!
Asa este, Doru, ma bucur ca ma intelegi. N-am lovit in nimeni scriind asta, nu am avut intentia sa lovesc in nimeni, si-o spun cu mana pe inima. Am spus doar ca de la preoti ma astept sa fie preoti si nu popi, mai mult decat ma astept de la un doctor sa fie om si nu lepra. Si asta pentru ca omenia are mai mult de-a face cu omenie, preotul e umanistul prin excelenta. Sau ar trebui sa fie. Mare, mare pacat ca nu vrem sa acceptam ca lumea e facuta din revers si avers, din plus si minus, din valori si non-valori. Eu nu fac parte din categoria oamenilor buni, dar cred ca fac partea dintre cei carora nu li se pare normal sa se ascunda dupa deget si sa umble prin lume legati la ochi, nerecunoscand evidenta. Stii tu vreo profesie sau vreun domeniu unde toti slujbasii sunt demni?…
Mi-am mai exprimat și eu părerea vis-a-vis de acest aspect… din păcate preoția a devenit un job și nu o chemare, iar versurile lui Chilian nu sunt departe de adevăr… “Popii au conturi în banci, cerurile nu-i încap…”
Atata vreme cat cine face aceasta afirmatie e capabil sa faca distinctia intre preoti cu har, intre parinti, pe de o parte, si popi, pe de alta, sunt de acord, am cunoscut si dintr-unii, si din altii. Si am toata pretuirea pentru primii si intreaga desconsideratie pentru cei din urma.
La Mulţi Ani, cu muuuuuultă sănătate!
zamfirpop.com/blog2012/01/04/bugetivorii-scriu-pe-romaneshte
La multi ani si tie, Zamfir, sa fim sanatosi si bucurosi!
Să înţeleg că ai vrea ca eu să lucrez pe nasturi?
Nu, parinte, nicidecum. Nici chirurgii, nici profesorii n-ar trebui sa lucreze pe nasturi, doar suntem rezonabili. Dar nu despre asta e vorba, ci despre preotii care slujesc omul, biserica, pe Dumnezeu prin smerenie si ravna si popii care, probabil preocupati exclusiv de partea lumeasca, pragmatica, se dezbraca de har si devin niste haine negre si-atat.
Dumneavoastră afirmaţi altceva în text. Dar, cum întreaga măgărie îmi este adresată, vă las să afirmaţi ce doriţi.
Nu e vorba despre tine, Vania, te inseli amarnic. Te cautasem inainte sa public atat pe FB, cat si pe messenger, ca sa-ti cer parerea. De ce te victimizezi, cand articolul nu are absolut nicio legatura cu tine? Eu nu te cunosc, nu stiu daca esti preot sau popa, cum as putea sa te etichetez atunci? Am spus doar ca orice padure isi are uscaturile ei, expresie deja arhaica, ce nu are in comun cu numele tau decat o rezonanta asemanatoare. Nu sunt magar, regret profund ca gandesti asa si nu ma asteptam sa interpretezi astfel.
Asa e lumea, cu buni si rai in orice domeniu, iar pe mine ma dezamageste de fiecare data intalnirea cu un popa in loc de un preot, si asta pentru ca omul sfinteste locul, asa se spune. In orice domeniu exista ciurucuri si valori, asta era ideea. Repet, articolul nu te vizeaza si l-ai interpretat gresit. Mai departe, e optiunea ta daca vrei sa vezi in mine un magar sau un om integru.
[...] Teo, Luna, Colţul cu muzică, Elena, Cristian Dima Like this:LikeBe the first to like this [...]
oameni şi neoameni! Cunosc preoţi cu har, dar şi din cei care nu au ar trebui să calce pragul bisericilor. Stiu un popă care a fost prins la furat porumb cu dricul bisericii. Nu mai demult de câteva săptămâni, la parastasul tatei, după ce a făcut “veşnica pomenire” la mormânt, popa a stropit cu câteva picături de vin mormântul, după care cu o grabă de parcă fusese în deşert, a dat pe gât dintr-o suflare aproape tot vinul rămas .sub privirile consternate ale celor prezenţi…
Trist, atât de trist încât îţi piere cheful să continui ritualurile…
Eu am fost mai norocos, daca pot folosi termenul asta, la inmormantarea bunicilor mei, am avut parte de preoti, si nu de popi. La mama… nu-mi mai amintesc.
Traind destul timp in mijlocul lor, nu pot spune, cu siguranta, ca am ajuns sa-i cunosc pe deplin, dar pot spune ca am invatat sa-i cunosc…
[...] Şoricul, bideul şi Boboteaza – Teo Negura [...]
[...] Salutare: Bogdan Onin, Cammely, Zolty, Ulise, Gabriela Elena, Meșterul Manole, G1B2I3, Rokssana, Cris-Mary, Mirela Pete, Nice, Florina, Teo, Consiliu. [...]
Cred ca in fiecare domeniu exista si uscaturi.
Absolut, azi m-am oprit la acesta. Insa ma lasa rece ca la primarie, functionarii de acolo sunt numai jumatate din ei onorabili. Pe cand la biserica, de ce sa merg trei cartiere, ca sa ajung la un preot capabil sa-mi transmita ceva, care nu bolboroseste Sfanta Liturghie? Preotia, poate mai mult ca medicina sau edcatia, e prin exceleta vocationala. Sau ar trebui sa fie..
Teo, azi a ajuns si la noi domnul parinte cu apa sfintita.
In 2 minute a terminat.
Ce spui aici e adevarat, din pacate.
Pai esti o casuta care trebuie bifata pe lista, pentru ca asa trebuie, traba asta merge pe banda rulanta la prea multi dintre ei… Nimeni nu are pretentia sa stea o jumatate de ora, ar fi absurd, dar… sa stea 10 secunde, insa alea 10 secunde, daca are har, ma face sa-l simt un om sfant. Pentru ca omul sfinteste locul, Gabriela.
[...] Teo Negură.Şoricul, bideul şi Boboteaza [...]
[...] nou ne aduce [...]
[...] denisa, phozone, tiberiu, coolnewz, androxa, schtiel, pandhoraa, iulia, bineînţeles că şi pe teo negură, dar nu numai pe ei, pentru că oricine altcineva este binevenit aici. Share [...]
Teo, asta-mi aduce aminte de o stire de la tv. Lume multa la niste moaste, iar unul isi sfintea cardul, ca sa fie mereu plin, poate ai vazut si tu! Era teribil, nu stiu pana unde va merge asta, dar nu se numeste credinta, e cu totul altceva si cred ca merge in directia opusa… Ai mult umor, parca-i vad! O seara frumoasa!
Aoleu, nu-mi vine sa cred, ma tot frec la ochi… Pe bune? Si-a sfintit cardul??? Nu auzisem de asta pana acum. Pai daca se sfintesc bolizi, caini, cotete de porci si masini de hingheri, asta cu cardul e bomboana de pe coliva bunului simt…
Iti multumesc, Mirela, sa ai o seara minunata!
Cred că observaţia ta este corectă (mai ales după ce am aflat din amintirile povestite de tine şi ce şcoală ai făcut…
).
Să-i ajute Dumnezeu, în parohia în care sunt este un părinte tânăr, care de când a venit uite că mai are puţin şi termină biserica cea nouă. Ne cunoaşte aproape pe toţi după nume, trece mereu pe la noi şi ne spune câte-o vorbă bună, într-un cuvânt este sufletul zonei în care locuim. Tocmai de aceea cred că nu greşesc când spun că ştie să facă ceea ce trebuie.
Nu ţi-am spus niciodată, cred că pot să mă mândresc, unul din nepoţii mei este preot, cu o parohie destul de importantă. Şi el mi-a povestit (mie, unui biet mirean) cam ce şi cum…
Am si eu fosti colegi care au terminat teologia, chiar mai mici ca mine ca varsta, si care sunt niste preoti de nadejde, niste oameni minunati… Dupa cum am, de asemenea, fosti colegi, unii chiar “cai batrani”, care tot niste lepre au ramas. Oamenii u snt la fel, siasta u e o probolema, insa e o problema ca ot mai multe lepre ajung fete bisericesti
Toata pretuirea pentru parintele tau paroh si pentru nepotul tau, Peter!