Eu cred că, din atâtea poveşti pentru copii şi oameni mari, cea mai iubită-i „Crăciunul”.
La mine acasă, sacul viu cu poveşti era, cu siguranţă, bunicul. Credeam că tata n-are acest har. Priveam la ridurile pe care fiecare încruntare i le săpa între ochi şi-mi dădeam seama că până şi o poveste ar fi alunecat, de acolo, afară, pe-un drum luat de dimineaţă în piept.
Poveştile pentru oameni mari sunt cele cu griji, cu nevoi, cu zbateri şi dinţi strânşi, iar pe-atunci nu voiam, deocamdată, să le învăţ. Eram doar un copil…
Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Adela, Ana Usca, Caius, Clipe, Coltu, Fewstuff, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Pluta, Theodora, Vania.
Like this:
15 bloggers like this post.
36 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] oameni nu stiu, pur si simplu, sa se opreasca. Dupa ce-si termina de cusut propriile aripi la spate, [...]
[...] constipatie si o incontinenta cronica, atunci cand vine vorba de ultimele picaturi de avutii. Iar oamenii politici sunt un soi de pampersi – aduna [...]
[...] ma obisnuiesc cu-o lume care n-ar mai reusi sa uite, sa (se) ierte si sa scorneasca potriviri intre povestile despre o zi de ieri, de care nu-si mai aminteste [...]
[...] oameni care nici macar atunci cand se prefac nu mai reusesc sa fie, pe de-a intregul, ei insisi. Stiu doar [...]
[...] oameni care n-au inteles ca au intalnire atunci cand inceteaza sa mai caute in jur, bezmetici, orice aduce [...]
[...] Oamenii n-au inteles ca sufletul nu e un cuier ce sta cu bratele-ntinse doar pentru ca toti trecatorii sa-si tranteasca pe el paltoanele ude, murdare… Nu. Pe-o vreme cainoasa, sufletul e chiar pelerina de ploaie. [...]
[...] cunoscut oameni ce chiar şi când se ridică să meargă pe vârfuri, par că se târâie în genunchi. Mi-e greu [...]
[...] gândesc cu părere de rău la geniile şi oamenii integri, care s-au ridicat prin Timpul tulburel al neamului acestuia când trist, când vesel şi [...]
[...] mai departe, dar nu oriunde şi mai ales nu oricum. Mi-aş dori să întâlnesc pe stradă numai oameni ce râd până şi din călcâie şi fiecare pas să le fie un zâmbet, şi nu o grimasă, fiecare [...]
[...] ştiu, parcă niciodată n-am văzut atâţia oameni stresaţi. N-au înţeles încă faptul că lucrurile cele mai frumoase nu trebuie să fie [...]
[...] Poveşti pentru copii şi oameni mari [...]
Eu m-am născut într-o zi de poveste şi chiar venirea mea pe lume a fost o poveste întreagă (în pădure, la un mare chef cu muzicanţi vestiţi , într-una din trăsurile “decapotabile” cu care se venise!!!), am cresut cu poveştile bunicilor şi ale părinţilor mei (toţi povesteau frumos, dar nimeni aşa ca mama cu glasul cântat şi nespus de dulce) tot cursul vieţii mele a fost presărat cu poveşti deoasebite şi iată-mă bunică continuând poveştile…
Iată de ce , postarea ta de azi e ca o dulce mângâiere !
La cat de frumos povestesti, in versuri de multe ori, aproape ca-mi doresc sa fiu din nou copil, iar tu, bunica mea
[...] Poveşti pentru copii şi oameni mari – Teo Negura [...]
Mi-ar placea sa cred ca la mine, usa e mereu deschisa
Iti multumesc, Virusache!
[...] citit acum la Teo despre povești și mi-a plăcut mult că…”Eu cred că, din atâtea povești pentru copii [...]
Ai stârnit, prietene, şi asta este mare ispravă, poveştile şi ţi-ai întors, blând, cetitorii către copiii ce-au fost şi-ar mai vrea să fie…
Înconjuraţi, care, cum de cei care aveau harul basmelor şi băsmuirii ..
Cum să nu mulţumesc?
Mai am povesti, prieten bun, m-am gandit sa va spun una foarte frumoasa joi sau vineri. Eu iti multumesc, pentru consecventa cu care ma rasplatesti!
[...] coolnewz, androxa, schtiel, pandhoraa, roxana, theodora, ironic blonde, bineînţeles că şi pe teo negură, dar nu numai pe ei, pentru că oricine altcineva este binevenit aici. Share [...]
[...] Ela Roseni, Nea Costache, Popa Ţeapă, Shayna, Teo Negură. 45.731283 21.235517 Share this:StumbleUponDiggRedditLike this:LikeBe the first to like this [...]
Teo, părinții mei n-au avut timp de noi, de mine și de frate-meu. Eu nu le reproșez nimic (tata nu mai este de 16 ani , rip), dar aveam BUNICI! Ei, cum știau Domniile lor să spună povești! Bunica dinspre tată cred că ar fi fost o scriitoare citită și respectată dacă ar fi avut șansa și posibilitatea să srie. Totuși, nu și-a irosit harul…Îmi amintesc cum îmi povestea în timp ce aranja cozonacii de Crăciun…”acum Fecioara Maria-preacurata caută un locșor, dar oamenii haini la suflet n-o primesc, doar staulul și respirația vitelor o vor încălzi”…”acum gata, Iisus s-a născut, iar păstorii vestesc minunea”…Știi, parcă era un reportaj, povestit, pe etape, cu mult farmec. Bunica dinspre mamă știa poveștile lui Andersen și Frații Grimm și mi le povestea cu un farmec rar, interpretând toate rolurile. Mi-e tare dor de ele…Să ai o săptămână frumoasă!.:)
Ce frumos ai povestit despre bunicile tale, Mirela!… Doamne, ce frumoase amintiri ai lasat aici!
Pe mine randurle astea m-au emotionat foarte mult, pentru ca ele insele par desprinse din povesti.
O zi minunata, Mirela!
[...] Teo, Theodora, Colțul cu muzică, Noaptebunacopii, Luna [...]
Ai invatat sa ne povestesti frumos prin muzica cu care ne rasfeti mereu. O saptamina faina.
Ma straduiesc, nene Pisicaru, uneori mai ies, lucrurile, si asa cum mi le doresc
nici eu nu am avut un “sac cu poveşti” în familie, dar asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut; fugeam prin vecini, acolo unde exista un asemenea “rezervor”. de data asta îţi las ceva oarecum diferit de ceea ce îţi las de obicei, o poveste de Crăciun spusă cu ajutorul…nisipului
o zi faină!
E foarte, foarte frumos clipul, mi-a placut mut de tot si-ti multumesc din suflet pentru el!
Sa ai o saptamana ca o zi de Craciun!
Cu bunica şi cu bunicu’ am avut noroc…
Bunica-mea, unguroaica pe jumatate find, iar pe jumatate evreica, se descurca greu spre deloc cu partea asta. Dar facea o zacusca…
[...] cu: alyashayna teo diana oana maldea iar ulise e primul zamfir clara ana vania flavius apostolescu florina [...]
[...] Theodora0303, Rokssana, Coltu, Ioan Usca, Ana Usca, Ilarie, Caius, Teo Negura. Share this:TwitterDiggLinkedInRedditEmailStumbleUponPrintLike this:LikeBe the first to like this [...]
Din păcate, eu n-am avut în familie niciun “sac cu poveşti”. Ieşirea mea magică în lume era un vechi radio rusesc, mare cât o ladă de zestre. Apoi am primit în dar, pe la vreo cinci ani, o carte groasă cu poveşti ale fraţilor Grimm. La început mă uitam la poze, erau multe şi frumos colorate. Uneori îl mai prindeam pe ăl bătrân acasă şi-l puneam să-mi citească. Eram curios şi urmăream textul împreună cu el. Până când am început să înţeleg singur care-i treaba cu gândăceii negri înşiraţi pe filele albe. Abia atunci mi s-a deschis în faţă magica lume a poveştilor…
Recomand, pentru cei cărora le mai plac poveştile, chit că-s mari sau nu tocmai…:
http://www.cartiaudio.eu/
O seară cât mai frumoasă!
Eu l-am avut, ani buni, pe bunicul. Apoi, cand am inceput sa cites, am “devorat”cartile cu povesti din biblioteca, le ascundeam sub un patut ce-a stat multi ani la noi in camera (imparteam camera cu fratele meu). Tineam cartile ascunse pentru ca citeam din ele mi ales cand tata ne trimitea la culcare
Radio-ul il avea tot bunicul, aveam o pasiune nebuna sa invart de un buton mare, rotund, si sa aas pe alte butonase micute…
O seara minunata, prietene, iti multumesc pentru link!
Nu prea voiam să citesc atunci când eram mic cărțile cu povești, m-i le citea mama înainte de culcare. Dar acum, printre Dostoievski, Țuțea, Eliade și alții mai merge si câte-o povestioară, așa de relazare
Erai un norocos, daca e sa ma gandesc la felul in care adormeai…
Bun venit pe aici!