Scrisul e cea mai frumoasă acrobaţie a gândurilor, numai că nu orice circar poate fi acrobat…
A fost odată o poveste despre un fel de circar ce nu era bun nici de clovn, chiar dacă-i plăcea la nebunie să se dea în spectacol. Nu era cu nimic special decât alţii ca el, deşi se lăuda că ştie mai multe despre şcoala rusească sau nordică de acrobaţie. Managerul companiei de circ îl plimba dintr-un oraş în altul, doar pentru că nimeni nu se pricepea atât de bine să cureţe murdăria şi să tragă sforile înainte de orice reprezentaţie.
– Într-o zi, vei ajunge să ai propriul număr şi mai încolo, cine ştie, poate propriul spectacol, propriul tău vis, îl consola, în timp ce-i arunca, din când în când, câte-un os. Dar pentru asta e nevoie să pui suflet. Poate ai şi tu steaua ta…
Dar sforarul nu ştia să trăiască altfel decât prosteşte, exersându-şi puterea prin ură şi gândind că doar proştii se mulţumesc numai cu-o stea:
– Eu am să am luna! Am să calc în picioare şi cerul albastru, iar spectacolul meu va fi teroarea, furtuna. Voi fi norul, iar orbii din loje or să m-aplaude, unii din neştiinţă, alţii de frică. Nimeni nu va şti taina mea…
Venele i se umflară pe tâmple, aidoma unui creion ce nu ştie să scrie. Desenă luna pe-o foaie de hârtie şi-şi înfipse pumnul în ea. Masa se cutremură, iar umărul gâlbui se-ndoi sub apăsarea cenuşie. Luna plângea, dar el era mulţumit. De-acum va şti de frica pumnului meu, îşi spunea cu un rânjet bolnav.
– Până la urmă, n-am nevoie nici de stele, nici chiar de lună şi să n-aud de cer! Am să lipesc în oraş afişe cu reprezentaţia mea: „O lume-n obscur”…
Când scormoneşti în fiecare zi în gunoi, începi să duhneşti, vrei, nu vrei.
Se temea ca lumea să nu afle cât de jalnic şi negru la suflet era şi fugea, speriat, din lumina oricărui cercetător reflector.
Într-o zi, ca-n povestea de vis, cerul răzbi, printr-un ochi de fereastră pe care nu-l acoperise de tot. Era de mână cu luna, ce strălucea. Luat prin surprindere, sforarul circar se dădu un pas înapoi, dar se-mpiedică de trapa de sufleur de pe scena-i întunecată şi se prăbuşi înăuntru, în bezna din ea, întrebându-se cum va reuşi să mai iasă afară.
Ce să-i faci? El nu strălucise niciodată…
PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune :)
Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar): Alecu, Alex, Coltu, Florina, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela, Pluta, Theodora, Ulise, Vania, Zamfir.
Like this:
33 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] – Cred ca mi-am luat inima-n dinti, pana la urma viata e facuta si din curaj. A fost o poveste… [...]
[...] să vină, alţii au apărut mai târziu, iar câţiva au dezertat. Mulţumită tuturor, însă, povestea muzicii bune a ajuns până în acest punct. Şi tot de voi depinde felul în care-o veţi duce mai [...]
[...] Poveste de vis (62) [...]
[...] încurcat, aşa c-am luat felicitarea ca pe-o poveste de vis scrisă fără cuvinte şi-am aşezat-o, cuminte, în lumea din cutiuţă: părea doar un vers, [...]
foarte frumoasa povestea!!! nu stiu din ce motiv mi-a amintit de o legenda din Alchimistul, tot cu un circar insa foarte diferit de cel din povestea ta. Prea multi oameni incearca sa pare ceea ce nu sunt, prea multi sunt ca niste acrobati pe sarma in propriile lor vieti incercand ca nu cada in plasa propriilor minciuni.
Unii oameni au in ei, parca, o vocatie a raului, si in loc sa incerce sa si-o starpeasca, o cultiva si si-o rasfrang asupra celor nevinovati. Asta m-a facut sa scriu aceasta poveste…
[...] citit acum la Teo despre povești și mi-a plăcut mult că…”Eu cred că, din atâtea poveşti pentru copii şi oameni mari, cea mai iubită-i „Crăciunul”.(citat) Teo a sintetizat foarte [...]
[...] cred că, din atâtea poveşti pentru copii şi oameni mari, cea mai [...]
Odată şi odată, printre norii cerului plumburiu va răzbate o rază. La început, firavă, apoi o pală de vânt îi va sări în ajutor, iar astrul galben va trimite-n jos un zâmbet. Iar de aici, nu va trece mult până când cerul plumburiu va prinde suavul parfum de senin. Iar pe circar, pe clovn nu-i va mai întreba nimeni nimic. Le va veni rândul la uitare, poate cel mai aspru blestem pentru ei.
Povestea de vis e fara sfarsit, prietene, doar uneltirile murdare ale sforarilor au un sfasit Nu poti desprinde luna de cer…
[...] Simina, Rokssana, Catrinel şi şoricelul, Melami, FLuu, Stropi de suflet, Suflet de femeie, Teo Negură, Thetimeismine, Victor Ciutacu, Adrian Pascu, Gabi Cojocaru, Gabriela Neagu, Dan, G. Zoltan, [...]
[...] Iarnă à la Cluj. Miercurea fără cuvinte Jocul serii Că tot se-apropie Ignatul… Poveste de vis (62) Wordless Wednesday – 2 ( Rhea Vanessa ) fata cu kimono … Geesje Kwak Uneori femeile surad Un [...]
[...] luna pătrată, ioan usca, dana, schtiel, vultureşti, emme şi clau, mirela, alt cer senin, teo negură, lunabeteluna, rokssana, octocat, pegas motorizat, theodora, cristi, tu1074, clipe de Cluj, [...]
[...] http://zamphotograph.blogspot.com/2011/12/minihaladuiala-dupa-gutui-4.html, http://teonegura.wordpress.com/2011/12/17/poveste-de-vis-62, [...]
[...] Clipe de Cluj, Colţul cu muzică, Ela Roseni, Ilarie, Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Shayna, Teo Negură, Theodora Marinescu. 45.731283 21.235517 Share this:StumbleUponDiggRedditLike this:LikeBe the [...]
[...] Theodora, Teo, Colțul cu muzică, Luna, Dana [...]
[...] Nea Costache, Ragnar, Răzvan Rinder, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Tanya, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Vania, Verovers, Vlady, Zalmoxys. Like this:LikeBe the first to [...]
[...] Mirela Pete, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Vania, Vlady. Like this:LikeBe the first to like this [...]
[...] Gabriela Elena, Imagini, Michaela, Mika, Ragnar, Rokssana, Schtiel, Shayna, Supravieţuitor, Teo Negură, Theodora Marinescu, Tu1074, Vania, Vlady. Like this:LikeBe the first to like this post. This [...]
Ehee, meseria de ..paiata e grea..Pe vremuri se dadea chiar un certificat de ..paiata!
)
Parca prea s-a umplut lumea asta de paiate si prea nu mai fac oamenii diferenta intre saltimbanci, artisti si… ingrijitori de menajerie
Innegurată povestea ta de azi, dar plină de miez… Felicitări !
“Innegurata” de la… Negura?
E “numai” viata, Zina, cu ale ei…
[...] Usca, Coltu, Fewstuff, Theodora0303, Pluta, Alex Mazilu, Alecu Racoviceanu, Teo Negura, Romanianstampnews, Sara, Rokssana, Lolita, Clipe de Cluj. Share [...]
[...] magistratilo…un Crăciun cu greuta… on Legea raspunderii magistratilo…Poveste de vis (62) … on Legea raspunderii magistratilo…Theodora on Legea raspunderii magistratilo…Deveanu [...]
La ignorata stea într-o manieră sibilinică şi îngreunată de sensuri multiple …
Pe unele le pot intui, pe altele nu dar în ansamblu povestea e încântătoare …
Mulţumesc!
PS
Citeşte aici, rogu-te: http://www.noriimei.ro/nord/carti-de-trait/
Buna seara, Doru! A fost o reala placere sa citesc acel articol, catre care, om bun, m-ai trimis
Daca luminii i-au trebuit mii de ani sa ajunga la steaua care-a rasarit, vorba lui Eminescu, nadajduiesc ca macar din bun simtul fizicii, intunericul se va impletici intr-o groapa de potential pe drumu-i oricum eronat, fara sens…
Am sa-ti explic intr-o zi ce nu intuiesti
De la prima fraza am stiut ca e de citit!
” Scrisul e cea mai frumoasă acrobaţie a gândurilor, numai că nu orice circar poate fi acrobat…”!
Ei, daca ar durea caderea din inaltul…scrisului, adica a ceea ce unii considera…scris!
Valoroase randuri, Teo. Imi imaginez luna desenata pe coala de hartie…
Multumesc pentru melodie! O seara de vis!
Bine te-am regasit, Mirela!
Mi-a placut ce-ai scris despre caderea din inaltul scrisului, e o metafora puternica, incarcata de bun simt.
Ma gandeam ca, pentru acest fel de sforari, cea dintai carte, din care n-au scris nici macar prologul, e cartea de capatai… Oamenii fara capatai sunt cei ce ucid, prin nechibzuinta, ignoranta si micime sufleteasca, monada (ca ma duse gandul la bunul Leibniz)…
O seara frumoasa, Mirela!
[...] de vă permite timpul, nu ar fi rău să treceţi şi pe la psi-words, luna pătrată, ioan usca, teo negură, mirela, vultureşti, peter, cristi, [...]
Tulburatoare scriere !
“Într-o zi, ca-n povestea de vis, cerul răzbi, printr-un ochi de fereastră pe care nu-l acoperise de tot. Era de mână cu luna, ce strălucea. Luat prin surprindere, sforarul circar se dădu un pas înapoi, dar se-mpiedică de trapa de sufleur de pe scena-i întunecată şi se prăbuşi înăuntru, în bezna din ea, întrebându-se cum va reuşi să mai iasă afară.” si vreau sa cred ca a reusit sa iasa in lumina si sa straluceasca .
Inspiratie si spor, draga Teo
Eu vreau sa cred ca va straluci, dupa carcera in care singur s-a-nchis, pentru propria lui stea. Stii… luna nu e o stea
Multumesc frumos, o seara minunata!
[...] la patinoar: cella teo maria barbu ulise zamfir oana vania iulian ragnar leonard florentina tony marius [...]