Poveste de vis (48)

sursa: Alex Mazilu blog

Drumul spre Ei era întotdeauna altfel decât restul zilei. Până atunci tăcute, puzderie de gânduri începeau să-i dea în pârg acolo, între cojile zdrelite ale sufletului. Şi născocindu-le glasu-n cuvinte, se vindeca scriind de parcă s-ar fi luat pe sine între palmele rugânde.

Prin buzele peniţei, pe foaia albă, se prelingea pelerinajul său de zi cu zi spre cerul de castane şi frunze ruginii, precum un zbor de inorog înspre azile. Se încuia-ntre braţele tomnaticei lumini divine, ca într-o rugăciune ce se spune în picioare şi visa. Era un fel de vis ce-ar fi putut să fie-al orişicui, era un scris numai al ei şi-al lui…

Uitase să pornească ştergătoarele şi parcă norii se îngrămădiseră, copleşitori, pe pleoapele parbrizului încercănat de-atâtea depărtări ce şi le-apropia necontenit. Şi îşi plouau, nestingheriţi de gumele din colţuri, la nesfârşit, fulgerătoare perspective-nlăcrimate. Părea că cerul îşi dusese două degete la pălărie, aşa că îi întoarse-un zâmbet şi-o auzi, de undeva, spunând:

„Scrie-mă-n toate, scrie-mă bine!”…

PS: În caz că încă n-ai votat la Trafic cu Hituri, o poţi face până duminică seara, la ora 24.00. De dragul muzicii bune

Salutare tuturor pinguitorilor (şi nu doar) : Cristi, G1B2I3, Luna Patrata, Mesterul Manole, Mirela Pete.

32 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack