Adio arme!

sursa foto

Sunt multe chestii care nu-mi convin, deşi nu sunt, de obicei, un capricios. Sunt doar pretenţios, cu ceailalţi şi cu mine…

De data asta însă, era un exerciţiu de voinţă formidabil să nu-l arunc pe geam pe Terchea-Berchea. Mă tăvălise-n vorbe grele şi mai ceva decât pe-o chifteluţă-n sosul marinat şi mă zburlise ca pe-un schnauzer căruia  i te pişi pe colibă.

Şi uite-aşa, eram acum şi mai înfipt în prag decât un turometru de Ferrari la linia de start, pe circuitul de la Monza. Îmi şi imaginam deja că sunt un hocheist, iar scăfârlia cea hidoasă care se hlizea în faţa mea e doar un puc nereuşit ce-aşteaptă fluierul de început de meci.

M-am abţinut cu greu să nu-mi pierd cumpătul, când mi-a zbierat de la biroul cel slinos precum stăpânu-i:

‒ Mai ai 24 de ore de libertate, derbedeule!

Erau 24 de ore în care trebuia să fac pe dracu-n patru să găsesc o soluţie salvatoare, să scap şi patria de un soldat ratat prin lipsa de vocaţie ori de afinitate  pentru felul grobian de-a fi, dar mai ales să-i demonstrez tembelului maior că-n viaţă nu perna de sub cap ţi-e cea mai sigură să-ţi sprijine şi mintea. Vroiam să-mi vină o idee, să mă fofilez măcar încă un an, să pot să-i râd încă o dată-n nasul borcănat.

Lucram şi pe atunci la radio, la Reîntregirea, în Alba Iulia, un post de radio patronat, să zic aşa, chiar de mitropolitul actual al Ardealului, pe-atunci arhiepiscop: fără să fac politică sau parti-pris, Andrei † rămâne pentru mine un om cu suflet mare şi un vizionar (şi nu mă simt dator să dau vreo explicaţie în sensul ăsta, nu încercaţi, vă rog).

Era exact în perioada în care se făceau înscrierile pentru Facultatea de Teologie, iar la arhiepiscopie erau câţiva călugări care insistau să îmi urmez… chemarea. Acuma, ce să zic? Chemarea-nspre ştiinţă, istoria religiilor, filosofie o simţeam, chemarea-nspre sutană, ba! Că-s mult prea păcătos, le-am zis. Dar începusem să zâmbesc, întrezărindu-mi mântuirea de necazul cu încorporarea: dacă făceam teologia, scăpam definitiv de Terchea-Berchea, şi poate chiar, prin Duhul Sfânt, de nebunaticul impuls de a-i cârpi o palmă de fiecare dată când ne întâlneam. Şi mă mai deşteptam şi eu un pic, să mor doar prost, nu foarte prost…

Şi uite-aşa, printr-o străfulgerare-a şansei, ori poate doar prin mâna generoasă a destinului, m-am procopsit cu o patalama din aia oficială, cu cruce, din încredinţarea şi conţinând toate formulele şi preasfinţitele însemne că eu sunt oaia Domnului, pentru a-l potoli pe Patraulea de la CMJ din Târgu-Mureş.

Întreaga scremere de-a învăţa dogmatica şi istoria BOR în 4 zile zău că a meritat. Cu creierii încinşi, mă răcoream de fiecare dată când îmi aminteam ultima replică zvârlită, tot din prag, lui Terchea-Berchea:

‒ No de acuma, când vrei să fuţi pe altul, alege unul care măcar e mai prost ca tine, să fii tu sigur că nu sfârşeşti şi umilit, şi nesatisfăcut! Altfel, copoi stupid, nu te ridici mai sus de neputinţa unui eunuc nefericit!

Şi dus am fost, de-atunci nu l-am mai întâlnit…

PS: La teologie am intrat al doilea, primul fiind un olimpic cu 10 din oficiu… Era în toamna lui 2003. Nu, nu eram de popă…

PS Junior: Trecători pe aici, vă aştept pe muzică bună şi la Trafic cu Hituri, să vă alegeţi o amintire cu cântec. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi făcut-o deja!

Salutare iar tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Ana Usca, Anavero, Androxa, Caius, Cristi, Dan Vaideanu, Gabi123, Gabitu, Gabriela Savitsky, George Valah, Giana, Hazmate, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Lumea lui Alex, Luna, Luna Patrata, Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Rokssana, Se poate, Sorin, Theodora, Vania, Vis si realitate.

55 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack