Porni pe stradă, potrivindu-şi din obişnuinţă paşii cu cântecul ce-l obseda de nişte ore bune. Nu mai ştia nici versuri, şi nici chiar cine îl cânta, dar melodia mormăită în bărbie îi era de-ajuns. Era doar melodia lor şi încă o dansau seară de seară.
Nici nu se hotărâse bine, de dimineaţă pân’acum, dacă era o zi în care ar fi fost mai bine să aducă a bonom, ori mai degrabă a morocănos. Aşa că aştepta un semn.
Visase-o viaţă-ntreagă să poarte pălărie: altfel era văzut în cartier şi îi plăcea la nebunie să-şi ducă mâna s-o ridice doar de bor şi să şoptească, pe un ton misterios, „sărut-mâna, domniţă!”…
Închise ochii şi-i deschise iarăşi, clipind din ce în ce mai des. Ciudat, se deşteptase cu un gând ce nu-i da pace, căci se imagina într-o odaie stăpânită de un peşte mare, dintr-o sticlă colorată, ce îl privea aproape sfidător de la-nălţimea mileului de pe televizor. Nu era timpul lui! Dar ăsta e?…
Îşi duse degetul arătător la tâmplă, de parcă ar fi vrut să-şi afle confirmarea că e treaz, că încă mai trăieşte. Ceva mai lentă ca de obicei, o lume ce-adunase între grinzi răs-frângeri de imagini i se zbătea sub riduri. Oftă prelung, furios că niciodată nu înţelesese el prea bine rostul zecilor de linii ce-i brăzdau şi fruntea, şi obrazul. Până şi ridurile obosiseră să i se-agaţe-n colţ de ochi. Probabil îi venise timpul să…
– La dracu’, tocmai pe faţa unui om bătrân te-ai apucat să joci tu X şi 0? Am să te bat, la jocul ăsta totdeauna câştigam. Arată-te la faţă, Timp nelegiuit!
Din balta-n care se oprise, neatent, răsfrântă tremurat, îl ţintuise cu privirea un străin cu pălărie şi sprijinit într-un baston, adus puţin de spate şi-ncruntat.
– Aaaa, tu erai? Fir-ar să fie, până şi balta are riduri!…
Salutare tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Androxa, Andy, Caius, Clipe de Cluj, Clipe, Flavius, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Savitsky, George Valah, Ilarie, Ioan Sorin Usca, Irina Comba, Link Ping, Luna, Luna patrata, Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Nea Costache, Roxana, Rokssana, Se poate, Stropi de suflet, Theodora, Theo, Vania, Vaania, Veronicisme, World of Solitaire.
49 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] aproape linişte şi-n jur miroasea încă a poveste de toamnă.. Doar picurii de-amurg, ce cădeau din înalt în neştire, se prăvăleau, cotropitori [...]
[...] linia vieţii şi linia inimii, mi-ai crescut în palme linia viselor. Îţi [...]
[...] dragilor, ştiu că vă obişnuiserăţi ca azi să găsiţi pe aici încă o Poveste de vis. [...]
[...] pre-destinată! Dacă totuşi acesta ţi-e planul, am să-l stric bucuros. Am să-mi fac din Iubire chivot, s-o desprind din surghiunul de [...]
[...] Luna Pătrată, Teo [...]
[...] doar că fug ca un ogar de binele comun la modul general, un fel de vis ce mi-e străin şi prin urmare n-am chef să-l visez. Şi ştiu c-acum o să-mi lipiţi de [...]
[...] Teo Negura, Gabriela Elena, Carla, Theodora, Rokssana, Snake, Shayna, Luna Patrata, Proortodox , Ioan Usca, Nabadaiosu…,, Klausen, Schtiel , Proscris, Alchimie Spirituala, Madi, Gabi Rotaru, Fluturas, Veronica, Ana [...]
[...] Teo Negura, Gabriela Elena, Carla, Theodora, Rokssana, Snake, Shayna, Luna Patrata, Proortodox , Ioan Usca, Nabadaiosu…,, Klausen, Schtiel , Proscris, Alchimie Spirituala, Madi, Gabi Rotaru, Fluturas, Veronica, Ana, [...]
[...] Poveste de vis (36) – Teo Negura [...]
[...] Nu sunt conservator de felul meu şi nici măcar un revoluţionar convins. Ezit în general sau mă pripesc, nu mai puţin şi nici mai mult decât un om obişnuit. [...]
Teo! Cine vorbeşte despre bătrâneţe aici? care bătrâneţe? Ce este aia? Bâtrână este Terra! Noi suntem nişte trecători mai veseli sau mai posaci şi asta pare să facă o diferenţiere! Altfel , bloggerii au aceeaşi vârstă. S-au născut toţi deodată! Eu spre exemplu cred că sunt încă la grădiniţă, altfel nu-mi explic ce-i cu poezioarele mele de converg numai spre “şoimii patriei”… ei…. dar şi când scap pe ring la tine la trafic de hiturii…. parcă mai cresc câţiva ani ! dar mă opresc la 19 ani. Aici imi place, la 19 ani… aici fiindcă la 19 ani plouă numai cu flori de tei , vântul înfioară cu mângâierile lui, valul mării îmbrăţişează şi sărută pătimaş cu toţi stropii lui, luna-şi ninge strălucirea peste inimi înlănţuite, stele rasar doar ca sa impodobească cerul sub care stau indragostiţii şi dacă mai continui, s-ar putea să dea pe rascoale si alti… stropi de suflet!!! Şi melodia aceea spre care faci trimitere… hai măi Teo! ce ai de gând? Chiar vrei să mă vezi dansând cu tastatura in braţe? Dar… ce-i drept e drept! tare bine ai adus din condei postarea asta ! O intreagă filozofie de viată în câteva rânduri. Teo, pune pagină peste pagină fiindcă s-ar putea să aibă mare succes un roman cu povestile tale de dragoste.
Draga Aurora, esti o mare de suflet, nu un strop, si nici macar cativa, acolo… Ai tu un har aparte in a vorbi frumos si mie-mi vina, zau, parca sa-mi pun capul pe genunchii povestilor tale si sa inchid ochii, sa visez…
Iti multumesc pentru gandul de final, esti mult prea generoasa
Sa ai o seara frumoasa, suflet tanar!
[...] Stânci şi văi, podoabe ale cerului şi ale Pământului, toate au culori tocmai pentru ca noi să putem crede în fericire. Culoarea dă sens, iar sensul naşte o culoare. [...]
[...] x x x x x x x x [...]
[...] Poveste de vis (36) – Teo Negura [...]
[...] Teo Negura, Hai ca se poate, Androxa, Rokssana, Vania, Ilarie, Caius, Ioan Sorin Usca, Harrylequin, Alex, Calin, Cristi, Erase Rewind, George Valah, Gabriela, g1b2i3, Nea Costache, Nelinistitu’, Marin, Luna patrata, Theodora, Vero, Alice, Shayna, Alecu, Andrei, Aura, [...]
[...] Teo Negura, Gabriela Elena, Carla, Theodora, Rokssana, Snake, Shayna, Luna Patrata, Proortodox , Ioan Usca, Nabadaiosu…,, Klausen, Kati Lupascu, Proscris, Alchimie Spirituala, Madi, Gabi Rotaru, Fluturas, Veronica [...]
[...] [...]
Frumos…, frumos.
Multumesc, Peter, week-end fain!
Batranul cu palarie si baston…Batranul decent, politicos, respectuos.O imagine intalnita mai rar, de aceea iti multumim ca ai scris despre el.
Mai rar pentru nu mai sunt batrani? Sau mai rar pentru ca batranii nu mai sunt respectuosi? Nici asta nu era sfintenia intruchipata, mai injura din cand in cand, in barba, dar saluta frumos domnitele
[...] Rokssana, Theodora Marinescu, Teo Negură, Nea Costache, Shayna, Schtiel, Jocuri cu cuvinte, Cati Lupaşcu, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, [...]
[...] fost odată o cetate al cărei stăpân era bun şi drept. În plus, spunea despre sine cu [...]
[...] despre Rodion circula zvonul că ar fi ucis o cămătăreasă, având apoi de băut toată săptămâna, chiar şi [...]
[...] Teo Negură.Poveste de vis (36) [...]
[...] x x x x x x x x x x x x x [...]
[...] gândire spusă sau scrisă se numeşte [...]
[...] din mare este considerată de aproape toţi tâlcuitorii ca fiind Antihristul care iese din marea vieţii, adică din mijlocul rasei umane care este agitată precum marea. De aici este clar că Antihristul [...]
[...] sau al copilului din noi). Va provoc sa va supuneti: Mirela, Gina , Danielle, Gabriele Elena, Onu, Teo, Aurora, Mel, Shayna, Redsky, [...]
[...] Datorii: Rokssana, Gabriela Savitsky, Călin Hera, Luna Pătrată, Teo Negură. [...]
Frumoase gânduri, Teo!
Mai zilele trecute, am dat din întâmplare peste nişte poze din vremea studenţiei şi…am oftat la gândul anilor ce au trecut mult prea repede, lăsând destule urme pe chip, pe suflet…
Trece timpul ăsta şi noi odată cu el! Măcar de-am şti să-l facem să treacă numai frumos!
Numai bine, Teo dragă!
Asa este, Alex, suntem aidoma unui fus prin care se trece un fir, un fus cu suflet si cu ochi, cu viata, deci fragil…
O duminica frumoasa, Alex!
Sensibila povestea Teo, iar melodia pe care ai aleas-o este superba.
Timpul asta bata-l norocu’, tare crud mai e… alearga pe langa noi si-si lasa pe chipul si-n sufletul nostru doar amprenta. Asa o sa ajungem si noi ridati si grizonati si cu bastoane… macar de-am imbatrani frumos.
Un week-end minunat iti doresc Teo !
Orice batranete e frumoasa in esenta, restul e doar vicisitudine a trecerii noastre prin timp…
O duminica placuta si tie!
….Arata-te la fatza,timp nelegiuit……..iar el mi se arata pe fatza…!!!
,,am devenit nostalgica,iar ilustrarea muzicala contribuie din plin la asta!!!
Nu e rau sa fii nostalgic… Sarut mana, Liana!
[...] Teo Negura, Hai ca se poate, Androxa, Rokssana, Vania, Ilarie, Caius, Ioan Sorin Usca, Harrylequin, Alex, Calin, Cristi, Erase Rewind, George Valah, Gabriela, g1b2i3, Nea Costache, Nelinistitu’, Marin, Luna patrata, Theodora, Vero, Alice, Shayna, Alecu, Andrei, Aura, [...]
Cand iti citesc articolele ma bucur ca ma numar printre prietenii tai virtuali. Imi vine sa exclam “mare om, dom’le, Teo asta, Mare Om ! Ca bine le mai zice din condei!”
Parca ma si aud in curand spund “– La dracu’, tocmai pe faţa unui om bătrân te-ai apucat să joci tu X şi 0? Am să te bat, la jocul ăsta totdeauna câştigam. Arată-te la faţă, Timp nelegiuit!”
Cammely, eu sunt onorat si bucuros sa-ti fiu prieten, mai ales ca scrii si simti ceea ce e la tine pe blog… cat despre suflet si-omenie, la mine sunt doar iluzorii, ca niste iele-n trecere, la tine-s evidente
Iti multumesc pentru acel pasaj evidentiat!
[...] Costin Comba, Gorj News, artistul Marius Lupu, Marius Stefan Aldea, Nelinistitu’ Adrian Voicu , Teo Negura, Vania , Vlad, Gabriela Elena, Gorj Exclusiv , Meet the [...]
Week-end placut, Teo!
La fel si tie, dragule!
Pfuiii, mi-a intrat comentariul si nu-l terminasem!
Incerc sa continui:
Ma consolez totusi cu gandul eu, prietene Teo, am fost tanar ca tine dar tu niciodata batran ca mine! Totu-i sa-ti traiesti frumos fiecare varsta!
Un sfarsit de saptamana minunat!
Dar nu esti un batran, nea Costache, esti un prieten nascut putin mai devreme, atata tot
Si da, fiecare varsta are frumusetile ei, sunt sigur de asta 
Iti multumesc mult!
Indraznesc sa intervin doar pentru cateva vorbe de apreciere. Frumoasa pledoarie pentru varsta, si a ta, Teo, si a onorabilului Nea Costache.
Cat despre Povestea de vis pot spune doar ca randurile tale te duc exact acolo, in inima personajului, respirand odata cu el…
Felicitari…
Iti multumesc tare mult, Irina Sonia, mai ales ca gasesc pe cineva care sa aprecieze cuvintele minunate ale lui nea Costache
Cat despre scriitura mea, daca spu ca am reusit sa va determin sa simtiti ca-l insotiti pe-acel batran in plimbarea lui, nu pot decat sa zambesc multumit
Sa ai o seara minunata!
Asa este: usor, pe nesimtite, timpul isi lasa nemiloasa-i amprenta pe chipul, trupul si poate si pe sufletul nostru! Oglinda, cea care “imi admira” mustacioara abia crescuta, azi imi arata un chip obosit, carunt si cu pielea aspra si plina de riduri. Pe cat de frumoasa-i tineretea, tot pe-atat de urata si nesuferita-i batranetea! Eu cel ce altadata zburdam ca un ied pe campie si ma cataram in toti pomii cu fructe, nu totdeauna coapte, azi gafai la urcatul pantei sau a scarii.
- Hei, unde esti tinerette?
- La altii, imi raspunde ea!
Ma consolez totusi cu gandul ca t
Zambesc amar citind, nea Costache, iti multumesc mult pentru cuvintele tale. Eu te vad in putere, plin de viata. Sa nu-mi zici ca nu esti asa, pentru ca nu te pot vedea altfel
Sa ai un week-end minunat!