Simt, uneori, că viaţa şi-a făcut în mine un manej, că prea îmi tropăie-amintirile prin suflet…
Din toţi colegii de cămin pe care i-am avut în studenţie (că n-am stat never ever în chirie ori în gazdă), cel mai nebun şi mai simpatic mi-a fost un „bozgor” de secui, un ungur, un udemerist pe nume Csaba, de îi ziceam toţi Ciobi. L-am detestat pân-a-nvăţat tainele apei, că e grozavă şi pentru spălat, nu numai pentru ciorbă, şi l-am iubit pentru candoarea şi seninătatea cu care nimerea din lac în puţ.
Iredentist maghiar, şovin, dar visător la modul naiv spre fabulos, altfel băiat de comitet, se chinuise să înveţe, pe de rost, „Treceţi batalioane române Carpaţii”. Şi asta nu de dragul armiei române, ce-l păştea şi îl curta ca o cocotă în călduri, ci pentr-un singur vers, pe care îl cânta din toţi bojocii: „ne trebuie Ardealul!”…
Nu ştiu cum dracu-aterizase tocmai în Alba Iulia, dar ştiu că într-un an am râs cu el sau mna, de el, cât alţii-n zece.
Era-ntr-o seară friguroasă de octombrie, pe la-nceputul relaţiei de tolerare reciprocă dintre un extremist secui (adică el) şi un naţionalist din Târgu-Mureş (adică eu), ce mai prinsese-n urbea aia şi un martie, în ’90, pe care nu avea nicum să-l uite.
Ieşisem de la cursuri şi-n drum spre casă intru, hămesit, la o alimentară, pravălie, ce-o fi fost atunci, că astăzi e cămătărie cu vitrine lustruite, adică bancă. Şi dau de Ciobi-al meu, aşa că zic:
‒ No ce faci, ungure? Trăiască România dodoloaţă!
Şi-i ard o palmă peste spate, să-i corectez poziţia de ghiocel.
‒ Cumpăr mâncarea voastră, răspunde ăsta cam ţâfnos.
Şi îl aud cum cere:
‒ Daţi-mi, vă rog, un exemplar din această specie de pâine!
‒ Ce, mă? zice vânzătoarea căscând ochii cât cepele, la unison cu mine.
‒ Un exemplar din specia asta de pâine, vă rog, continuă Ciobiluţ politicos.
‒ Mă cum îţi baţi tu joc de mine, fire-ai al dracului să fii de Piştă!
Cucoana vânzătoare, mai trupeşă decât o geamandură şi zdravănă precum o culturistă era mai-mai să-nhaţe casa de marcat, să i-o trântească ăstuia în cap. Noroc cu mine, un pacifist, că am sărit dintr-un acces de râs ca un mediator de-al nost’, să temperez Jihadul ce sta să se dezlănţuie:
‒ Vă rog să mă scuzaţi, frumoasă doamnă, ăsta e ungur şi nu se pricepe să vorbească frumos pe limba noastr-ardelenească.
La care ungurul:
‒ Ardeleneasca cea adevărata e de la huniazi şi o vorbeau doar grofii!
Vai, deci tu de-ăsta mi-eşti, măi pui de-Attila? Ei lasă că-ţi arăt eu uite-acuş că Balaton-ul nu e Marea Neagră! Simţeam că mi se bate-o pleoapă şi începuse să mă gâdile şi-n palma dreaptă, semn că e rost să îl pocnesc. Dar viaţa n-are niciun ţel de n-ai servit, aşa că pentr-un specimen atât de rar şi cam nehotărât ca el, am conceput, rapid, un plan. Şi-l trag eu mai deoparte şi îi şoptesc câteva vorbe, iar după asta îl trimit, încurajându-l, la cerberul din spatele tejghelei.
‒ Frumoasă bivoliţă, iaurt de domnişoară… ăăă, pardon! Frumoasă domnişoară, iaurt de bivoliţă puteam găsesc la voi?
‒ Păi cred că poţi, răspunde tancul, îmbujorându-se la faţă ca o lună plină.
‒ Ba nu pot, dar am auzit că este foarte bun, creşte potenţa şi eu am probleme, că mă doare limba de la atâta încercat! Eu mai descurc şi-aşa, cu limba, dar am nevoie de potenţă, să mulţumesc pe toată lumea! Că eu tot vreau, dar nu prea pot, e greu gramatica la mine!
O fi gramatica limbii române o greutate sau o contragreutate, mai ştii? Dar ştiu sigur că ungurul s-a plâns o săptămână după asta la telefon, când il sunau „anya şi apu” (adică mă-sa şi tat-su), că îl dor obrajii, aşa de grea fusese palma românească de la aprozar.
În rest, cu mine a-nceput iar să vorbească după zece zile…
Salutare tuturor: Adrian Voicu, Alecu, Alex Mazilu, Andi Bob, Betivul de cuvinte, Caius, Calin Hera, Carmen, Cati Lupaşcu, Dispecer, Gabi123, Gabriela Elena, Gând licitat, George Valah, Ioan Sorin Usca, Mirela Pete, Nea Costache, Adela, Photographis, Rimele tineretii, Stropi de suflet, Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Vania, Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu’ si Zolty.
Like this:
101 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] de zbor Le eliberase, în sfârşit, din captivitatea cerului prins în căuşu-i de palmă. Şi-acum străpungeau înaltul cu umerii largi, ca-ntrun zbor de recunoaştere plin de [...]
[...] asta-i teoria mea, pe care Ciobi, al meu coleg de cameră, n-o-mpărtăşea nici câtuşi. Aşa că pentru el, toceala din „stresiune” era sfântă, iar [...]
[...] asta-i teoria mea, pe care Ciobi, al meu coleg de cameră, n-o-mpărtăşea nici câtuşi. Aşa că pentru el, toceala din „stresiune” era sfântă, iar [...]
[...] Gabi, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Caligul, ajnanina, Adela, Anca Vrânceanu, Geanina, Teo Negură, Yigru Zeltil, Naivul, Silavaracald, Năbădăiosul, Gabriela Elena, zalmo, Nea Costache, g1b2i3, [...]
Fantastic! M-ai cucerit cu stitul tău de a povesti, la un moment dat aveam impresia că suntem în aceași încăpere. Foarte fain și super-amuzant!
)
Te salut si-ti doresc bun venit pe-aici! Te-astept si pe la vot la Trafic cu Hituri, tocmai am deschis urnele, daca muzica ti-e pe plac
[...] Gabriela Elena, George Valah, Mirela Pete, Nea Costache, Photographis, Se poate, Teo, Teo Negura, Theodora, Vania, Veronicisme, World of [...]
[...] Pete, Nea Costache, Pe fuga, Photographis, Rimele tineretii, Se poate, Sfinx, Stropi de suflet, Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Vania, Veronicisme, World of Solitaire, Zam-Fir Pop, Zamfir Pop, [...]
[...] Teo Negură, Nea Costache, Gabriela [...]
la chestii de ”tehnică” nu mă pricep…dacă-mi spui ce și cum..Despre intrare, se face mai greu de la voi la noi, nu știu de ce.
Încearcă să dai ”anonim”( semnat totuși); e4ști în lista mea de bloguri, ar trebui să meargă..
O zi bună!
OK, mai incerc, iti multumesc pentru lamuriri
No,ce sa zic…drept ii ca m-am distrat copios de intamplare,de fapt ,din felul tau de a o povesti,a iesit hazul si simpatia fata de Csaba.Nu am nimic cu ungurii,ba din contra !Admir bucataria lor !Ha ! sa nu razi ca tocmai asta e ce admir eu,dar primul cozonac pe care l-am facut ,a fost sub indrumarea atenta a lui tanti Roji,cozonac ,care a crescut asa de tare ca nu l-am mai putut scoate din cuptorul de aragaz….Si cate prajituri(eu cred ca ele fac cele mai bune prajituri!),supe,si sa nu uit de cucuruz fiert…Yami !Picioare de broasca ,facute de tanti Ildico…
Deci,am trait printre unguri,o perioada destula cat sa stiu ,ca sunt acolo unde ai nevoie si ca sunt cei care nu renunta prea usor la ce-au invatat si ce ii caracterizeaza.
Viata a facut sa am acum,in jurul meu,tatari si turci….MA ABTIN !Dar un lucru tot il spun:ungurii si tatarii nu se inteleg si nu or sa se suporte veci,din nici o privinta…Pana si nisipul de sub cearceaf,daca ar putea,le-ar lua,ungurilor !!!Ei,dar fiecare ,cu natia lui…cu limba pe care o prefera si cu caracterul,care nu ar trebui sa tina cont de nimic,decat de faptul ca esti OM..Dar zi-le asta lor ,ca si tradus,se fac ca nu inteleg !!!Doar pentru faptul ca vrei sa vorbesti o limba,altfel decat majoritatea ,nu trebuie sa te faca sa te crezi altfel.!.Intai de toate, esti Om.
Aoleu !Cat am scris !!!
Un sfarsit de saptamana,cald si fain !!!Salutari haioase,lui Csaba….
Eu n-am avut nicio treaba cu el, era baiat fain si cand incepea cu teoriile udemeriste, il baga, in ma-sa si gata. La faza asta n-avea vorbitor
Apoi daca l-o pocnit pe saracu’ ungur o realizat ceva?
Nu stiu, ca n-am mai stat s-o intreb
)
[...] ţări. Azi în ignoranţa noastră civică, ne preocupă dacă va fi eficientă USL, întrucât Voiculescu a slujit securitatea, şi nu cum s-o eficientizăm politic, neuitând de prezenţa mereu nefastă [...]
Salutare,
Mai încerc o dată și gata, după asta nu cred că te voi provoca prea curând cu o leapșă.
Dar asta chiar este simpatică: Ce ți-ai fi dori să fii?
Aștept cuminte, nu bat cu degetele în masă!
Daca astepti cuminte si nu ma bati la cap, OK
Eu am anumite zile in care postez, si cam stiu despre ce scriu articolele urmatoare, de asta zic 
Week-end fain!
Vai, scuze, nu știam că te-am bătut la cap!!
Forget about it. Nu tre’ să-mi zici de 2 ori.
WE fain.
Nu m-ai batut la cap, am zis sa n-o faci de-acum
[...] Ce ți-ai fi dorit să fii, Leo? Ce ți-ai fi dorit să fii, Teo? [...]
Un text bun de citit la cafeaua de dimineata. Cred ca individul merita o pereche de palme.
Pai asa a considerat tanti, eu doar m-am amuzat
Un week-end fain!
Foarte frumos text! Fără mânie și părtinire!
Nu prea le-am auzit vorbind pe tinerele din personalul de îngrijire de care îmi amintesc dintr-o vacanță studențească la Izvorul Mureșului.
Ce n-am uitat este că ne lăsau să intrăm sub duș și, după ce ne săpuneam, întrerupeau apa..
O seară bună!
Asta e deja sadism, dar mna, o faceau in liniste, cel putin, asta daca nu chicoteau pe la colturi
)
Iti multumesc, sa ai o zi frumoasa!
Si bun venit pe aici!
Te astept si pe la Trafic cu Hituri, sa votezti, o poti face pana duminica seara 
Apropo, am incercat sa intru pe blogul tau, dar nu functioneaza link-ul
[...] de suflet, Teo Negura, Theodora, Redsky, Giana, se-cret, Melami, Vania,Virusverbalis, Zinna, Teo Negură, Scorpio,Vero, Gina, Gabi Ilieș, Daurel, Grişka, Theodora Marinescu, Gabi123, [...]
[...] inspirat de postul prietenului meu Teo Negura, m-am gândit sa vă povestesc câteva întâmplări cu maghiari, foști colegi de armată și [...]
[...] Sesizezi că eşti din ce în ce mai îngrijorat? [...]
[...] transmit mai departe la: Andi, Carmen, Cristi, Daurel, Gabi, Madi, Mirela, Oana, Cami, Secretosul, Teo si [...]
eu ii inteleg pe unguri ca le e greu sa invete romaneste, e grea limba. vezi ca e grea si pentru romani daramite pentru unguri. si mai sunt toleranta pentru ca dupa ce am trait aici 28 de ani nu stiu o boaba ungureste…asa ca sunt chit cu oricare dintre ei.
Eee, esti toleranta si de prea mult bun simt. Uiti ca tu esti intr-o tara in care limba oficiala e limba romana, n-ai nicio obligatie sa inveti limba maghiara, morala si legala, zic, pe cand ei…
limba oficială nu e nimic altceva decât limba în care se desfășoară lucrările administrației statului.
NU limba pe care trebuie s-o folosească cetățeanul.
nici etnicii maghiari nu au nicio obligație morală să știe româna.
mai ales că ei n-au absolut nicio vină pentru faptul că limba familiei este alta decât limba statului.
Te contrazic, pana una-alta, asa cum spuneai, limba administratiei e romana, exista obligativitatea unor examene in limba romana, de la capacitate pana la bacalaureat
Sa nu facem in mod exagerat pe tolerantii, sa pastram limita rezonabilului, zic eu 
Ia emigreaza tu in Franta sau Germania si spune-i aluia de-acolo ca nu e obligatoriu sa-i inveti limba, dar vrei invatamant, loc de munca si pensie de la tara lui, sa vezi, te baga sau nu te baga? 
am fost anul trecut in vizita la o verisoara la Barcelona. stii ce m-a socat…sefa ei care era sefa a 6 romance vorbea romaneste desi era spanioloaica. si cand am intrebat-o pe verisoara mea cum de stie mi-a raspuns ca daca vrea sa inteleaga ce vorbim intre noi sa invete. niciodata un individ nu va vorbi limba oficiala a unei tari doar ca e oficiala in detrimentul limbii materne. sunt ferm convinsa de asta. partea pe care n-o accept este ca ca unii se prefac ca nu stiu, asa din rautate…
Ei, de chestia asta cu refuzul de a vorbi aceasta limba m-am lovit si eu, si nu o data. Sigur ca in familie e indrepatitit, dar in momentul in care te duci la magazin si esti luat cu “tesek” sau cum s-o scrie, e deranjant. Oi fi eu mai sensibil…
O saptamana frumoasa!
Cica “O brad frumos!” a fost scris de-un ungur. Oricune altcineva ar fi scris “Un brad frumos”
*oricine
Haha, o stiam, e buna
)
Hai, ca m-am distrat pe cinste! Si primul hohot a izbucnit cand am vazut bivolita cu limba in nara stanga, dar cu privirea inocenta
)
)
Multam de melodia de final!
Si daca tot zicea Ciobi ca e greu cu limba, parca si mie mi se “limba-plimba’n gura” uneori:
-Toata ziua…eu nu pot (Jo napot-Buna ziua) de dragul tau…
-Toata seara…eu te-astept (Jo estet-Buna seara)…
-Toata noaptea…eu ti-o cot (caut)-(Jo ejsakat-Noapte buna)…
-Dimineata…eu regret (Jo reggelt-Buna dimineata)…
A! Viszontlatasra!…Good bye! Auf Wiedersehen!
Pentru mine unul, puteai sa nici nu pui traducerile
Bun venit pe-aici, ma bucur ca te-ai simtit bine, ca o sugestie, daca-mi permiti, iti recomand si post-ul “Trafic cu Hituri”, e multa lume buna pe acolo si inca se poate vota, pana duminica seara, gasesti acolo, la ultima runda, toate detaliile
traducerile le-am pus pentru “publicul larg”, iar pe la “Trafic cu Hituri” trec de multe ori cu placere! Chiar daca nu las intotdeauna, sau…mai deloc…urme
Astazi am vrut sa te si salut, daca tot am trecut pe aici.
Iti multumesc mult pentru salutul tau, Danutz! OK, s-a facut, votezi cand ai tu chef, e exercitiu democratic, dom’le!
Un week-end fain!
[...] la sine înţeles că Xreader, revenit în urbea de domiciliu, ticlui această mică farsă, făcând să [...]
[...] O palmă românească – Teo [...]
Povestea ta mi-a amintit de păţania unui unchi de-al meu care lucre la Apemin Borsec. Pe vremea întâmplării sticlele nu erau de plastic, iar transportul lor în incinta fabricii se făcea cu vagoneţi. Un ungur precum Csaba al tău, s-a uitat neîngăduit de mult la mersul legănat al unei domnişoare, iar într-o curbă doi vagoneţi i-au sărit de pe şină, zeci de sticle făcându-se zob.
Amu’, trebuia să meargă la şef să-i explice cum s-antâmplat năcazu’ şi să spere că nu i se vor imputa pagubele. O zis aşa:
“Eu uitat la craca lu’ Zsuzsa doi minute! In doi minute, dus a fost doi vagon cu craca-n jos!”
Jujo e de vina, clar
) Ca deh, trebuia gasit un tap ispasitor 
Hihi
[...] Theodora, Caius, Zalmoxys, Dispecer Blogosferă, Ragnar, Teo Negură, Luna pătrată, Mirela Pete, Gabi123, Carmen Negoiţă, Bogdan Onin, [...]
Imi facusi seara ,cu povestioara asta…
)
No fain, ma-ntrebam ce-o mai fi cu tine
Faina rau povestea. Hai ca m-am distrat copios … auzi… iaurt de domnisoara….
O sa mai povestesc despre Ciobi, ca tare multe mai sunt de povestit
Iti multumesc frumos, Cati, sa ai o seara minunata!
[...] si Geanina, Teo Negură, Yigru Zeltil, Naivul, Silavaracald, Năbădăiosul, Gabriela Elena, AnaMariaDeleanu, zalmo, Nea [...]
[...] – Stropi de suflet, Caius, Cella, Cristian Dima, Cristian Lisandru, Doina Popescu, Ioan Usca, Teo Negură, Cammely, FloUngureanu, Lee Dee, LePetitPrince, Sictireli, Starsgates This entry was posted in PA [...]
Fiind in facultate, pe la prietenul si colegul meu de camera Arpad (Arpi), a venit mama lui de la Targu Mures. Colegul s-a dus de dimineata la cursuri si eu cum eram liber pana dupa amiaza, m-a rugat s-o insotesc pe mama lui (femeie de tara) la magazin, sa faca cumparaturi pentru acasa. Am insotit-o pe la toate cele trei etaje, carandu-i sacosele cu de toate. La un moment dat, s-a oprit la un raion cu stofe, covoare s.a. O intreaba pe vanzatoare:
- Lino Leano aveti?
- Ce!?
- Lino Leano!
- Mai tanti, zice tanara vanzatoare, du-te d-ta la raionul de muzica jos la trei!
- Nu Lino Leana cantec, Lino Leana de se pune pe jos pe ciment!
- Aaa, linoleum! Du-te d-ta la fata aia blonda din dreapta!
Hahaha, asta-mi aduce aminte de o faza de acum cativa ani, cand lucram la Radio 21, ma rog, mai multi ani: suna un batranel si zice ca vrea sa dea o dedicatie pentru nepotica lui si eu foarte amabil ii zic ca e OK, si il intreb daca are vreo preferinta. Si raspunde mosulica: “Yamaha Yamaso”. What? zic eu…
El iarasi “Yamaha Yamaso”, foarte convins si nerabdator, si zice “O aveti, c-am auzit-o eu, dar daca nu te pricepi, intreaba-l si tu pe altul, ca nu-i rusine sa intrebi!” Si inchide.
Zic “fuck” si stau si-mi storc eu creierii si-mi pica fisa: “You’re my heart, you’re my soul”, de la Modern Talking. O difuzez si suna batranelul si zice: “No vezi ca tot nu ti-au picat gradele de-ai intrebat pe altul care stie? Data viitoare sa faci bine sa stii!” …
Buuuna de tot!
Hihihi!
Mai am si altele, nea Costache: http://teonegura.wordpress.com/2010/10/14/traiesc-deci-injur/
Daca esti sensibil de felul tau la injuraturi, mai bine sa nu citesti, ca au mai fost sensibilosi ce-au trecut pe-aici si s-au lezat, chiar cu efecdt intarziat
O seara faina!
[...] Teo Negură.O palmă românească [...]
Nu am cunoscut unguri iredentisti, iar la noi sunt multi unguri si unguroaice.Nasa mea e unguroaica, iar vecina cu care ma inteleg cel mai bine, e tot unguroaica.
Cred ca Ciobi era mai mult haois decat “periculos” (nu gasesc un cuvant potrivit).
Poate ne mai povestesti si alte amintiri haioase din studentie.
Da, da, era inofensiv, doar gura era de el, in rest era super haios
Am cunoscut eu si unguri rai, si romani sovini, insa niciodata nu mi-au placut extremele, nationalismul e un lucru bun, insa a fi sovin denota o micime spirituala cel putin
Promit sa revin si cu alte povestiri
Si apropo, si eu sunt ungur o tzaruca, si evreu, si moldovean, chiar si oltean, desigur ardelean…
De asta eşti aşa deştept şi simpatic. Corciturile sunt exempalrele cele mai reuşite
Me too…
Aoleu, Zina, ma fac ca n-am citit epitetele alea
Un week-end minunat!
Hahahahahihihi !!!!
…nu pot zice nic’.Mai tarziu…:))
Pai te astept mai incolo
Ma bucur ca te-ai distrat 
Faină întâmplare! Iar Ciobi, avea umor! Zi aşa: “laurt de domnişoară”
Am avut şi eu în armată mai mulţi colegi din Secuime. Erau simpatici, dar mai trânteau şi unele “perle”. Ne-au obligat conducătorii să cântăm la corul armatei (era pe vremea lui Ceauşescu) şi au făcut mai întâi o selecţie, pe voci. Ungurii nu voiau sub niciun chip să se despartă grupul lor. Toţi erau bine făcuţi, cu voci grave, mai puţin Emil Balint care era mititel şi cu o voce de… “sopran”. Când îl întreabă dirijorul la ce voce este, am căzut toţi pe jos de râs la răspunsul lui piţigăiat: “la bas”!
Dragă Teo, să ne mai dai povestiri de-astea!
Hehehe, de-ai sti ce m-am distrat de faza pe care mi-ai povestit-o
) Emil Balint, haha, nu stiu de cem ma distreaza si numele 
Bine, sunt constient ca un ungur ar putea rade linistit de Negura 
)
Azi am chef sa rad, Alex, si ma bucur din suflet ca istorioara mea v-a placut, va promit ca voi reveni si cu altele despre Ciobi
[...] de suflet, Teo Negura, Theodora, Redsky, Giana, se-cret, Melami, Vania,Virusverbalis, Zinna, Teo Negură, Scorpio,Vero, Gina, Gabi Ilieș, Daurel, Grişka, Theodora Marinescu, Onu, Gabi123, [...]
Nu te credeam asa (f)ocos!
P.S. Te-am trecut in blogroll, desi nu te-ai tinut de cuvant si n-ai scris despre Romania ta
Dar….is 1/2 unguroaica, deci foarte generoasa
Haha, pai n-am zis cand o sa scriu despre asta, maaa! Si pana la urma, e si asta Romania mea
)
Cat despre sangele de ungur, il am si eu prin vine, pe langa alte natii ca evreii
Multumesc frumos
[...] arrives and in its train come ecstasies old memories of pleasure ancient histories of pain. Yet if we are bold, love strikes away the chains of fear from our [...]
Faina povestea. N-o stiam, dar am auzit multe similare de la studenti din secuime ajunsi mai printre romani. Dar aia aveau un simt al umorului mai dezvoltat. Mie mi-a placut momentul in care ne-am intalnit toti 3 in curtea facultatii, eu cunoscandu-va pe fiecare din conjuncturi diferite, voi uimiti ca il stiu pe celalalt
.
Aaaa, ce bine, Corny, ca ai aparut, sa-i spui si lui nenea Gaita ca omul asta chiar exista, nu e poveste, ci numai de poveste
Oare asa se spune? 
)
O zi frumoasa sa ai!
Si sa stii ca mi-amintesc perfect momentul ala, secuico!
Cred ca “secuianca”, cel putin asa se zicea la tara:
“Un sacui bate-un cui,
Sacuianca bate fleanca”…
Asta o stiu de la bunicu’. El nu avea sa imi puna “Cutiuta muzicala TZ-spe” si ma punea la punct cu din astea…
Gaita asta al tau sa-l caute pe Ciobi “in oase”(ca era genul de om “bucuria cainilor” – adica doar o gramada de oase) la M-Ciuc, ca e mare profesor de istorie la liceul teoretic unguresc de acolo. Preda despre “chemarea Ardealului”…
Intelept bunic, ca toti batranii, probabil
Dar cred ca omul a inteles ca nu confabulam 
Mai, Gaita ala nu e al meu, e a lu’ ma-sa si a lu’ tat-su
Si preda istoria romanilor Ciobi? Hahaha, asta da blestem =))
Mie imi place enorm stilul tau de a povesti Teo, ma amuza teribil… si eu sunt pacifista si caut doar partea amuzanta a intamplarilor…
Imi doresc sa-ti mai citesc intamplari… sper sa ne mai incanti cu povestile tale rupte din viata.
O zi frumoasa iti doresc
Iti multumesc mult pentru cuvintele tale generoase, cred ca voi mai scrie despre Ciobi, nu de-alta, dar prea e amuzant si cred ca pot sa-i fac pe unii sa zambeasca, macar pe cei carora le plac povestile de viata
O zi frumoasa si tie!
Cu toata sinceritatea o spun, te rog frumos sa mai scrii Teo… Tare mult imi plac mie povestile astea adevarate, traite cu adevarat… comice si care oricat de trist ai fi, iti starnesc zambete.
Asa cum tu povestesti, eu mi te si imaginez in plina actiune…. imi place enorm…
Multumesc
Teo, ai scris cu mult umor şi m-am amuzat copios de păţanie. Oricum dacă ungurul s-a străduit să înveţe Treceţi batalioane române Carpaţii îi iert o parte din păcate, fiindcă “ne trebuie Ardealul” este în context atât de românesc, încât chiar de-l cântă un chinez, tot cântecul şi vrerea românească este, aşa că ungurul tău a dat-o în bară cu intenţia lui. Si dacă ar avea mai puţină răutate în ei, mai că nu le-aş reproşa nimic. Dar prea sunt răi unii din ei la noi în ţară!!!
Una peste alta, mi-ai adus bună dispoziţie în dimineaţa asta. Salut Teo!
Chiar dacă vin mai rar pe aici şi scriu mai puţin, este din cauza problemelor vechi pe care le stii, dar nu-mi scapă nimic, citesc tot şi-mi este tare dor să am timpul de a-ţi scrie comentarii lungi, fiindcă fiecare postare a ta este un punct de reper pentru o carte intreagă.
Hei, Aura, buna dimineata!
S-or fi si suparat unii pe mine, ba ca nu i-am vizitat, ba ca nu le-am comentat, ba ca nu i-am linkuit (mi-au si zis-o), dar zau ca timpul e de vina si nici nu se gaseste pe la magazin de cumparat, ca un banal iaurt de bivolita 
Mai Stropi de suflet, nu-ti face probleme ca treci mai rar pe la mine, de-o vreme si eu sunt atat de prins, incat chiar n-am mai ajuns mai pe la nimeni din cei cce-mi calca pragul blogului
Iti multumesc, iti tin pumnii si te imbratisez cu prietenie, asa, de dimineata!
Teo, poti lua ce fotografie vrei de pe blogul meu… si poti cere si altele daca ai nevoie…
Multumesc mult pentru aprecieri!
Multa inspiratie iti doresc!
Hei, ce surpriza ca mi-ai raspuns aici
Iti multumesc tare mult, apreciez din tot sufletul gestul tau 
Daca noi romanii am fi la fel de uniti ca ungurii, treburile ar merge mult mai bine in tarisoara noastra.
Mi-a placut istorioara ta. Faina de tot!
Sunt absolut de acord cu ce spui si nu le port ranchiuna, sunt un popor ce-a stiut mereu sa-si urmareasca interesele
Multumesc, Cristi!
Pe coana Bivolita unde ai pozat-o? La vreun targ de animale, ceva?
N, nu, Cristi, e de pe… goagal
Faina povestea! Eu aveam in armata un maghiar, Albert Kele, semianalfabet, ce a invatat o bruma de romaneste abia in armata. Eu, caporal de schimb, plec in control pe perimetru pe la ora sase seara, vara, pe lumina. In postul 3 -KeleȘ
- Staaai, oare cine plimbe?
- Eu sunt ma Kele, caporalul de schimb…
- Comandant garda este?
- Nu vezi ma ca-s singur?
- Atunci plimbe innapoi ca trage!
Altadata, pe intuneric, cu maiorul venit in control:
- Staaai, oare cine plimbe?
- Eu, maior Crisan mai Kele!
- Caporal de schimb este?
- Este Kele, zice maiorul
- Lumina-ti-as fața! zice si Kele.
Cei care au facut armata stiu ca ar fi fost corect: “Lumineaza-ti fata!”
O zi frumoasa!
Neata, nea Costache, da’ stiu ca ai si tu patanii cu fratii unguri, m-a distrat tare faza aia cu “lumina-ti-as fata!”, am ras copios
Iti multumesc mult, mi-ai starnit buna dispozitie
hahaha, deci așa l-ai rezolvat pe bietul Csaba. l-ai trimis singur, în fața tancului, înarmat doar cu câteva fraze stricate în limba română, pe care oricum le-mbina, tot rămânea cu niște piese-n plus! LOL faină de tot. noapte bună, Teo.
Noapte buna, Bogdane!
Asa cum mai spuneam si intr-un comentariu precedent, asta a fost chiar soft, sa vezi tu altele 
)
Curge frumos povestirea ta. Si e credibila. Pana la punctul in care il iei deoparte pe ungur si-l inveti ce sa-i zica cerberului din spatele tejghelei. Se rupe ceva acolo. Eu as reface explicatia lui de la “Ba nu pot…”, intreg paragraful. Mi se pare un pic fortat. Am inteles unde ai vrut sa bati si e comica ideea. As mai lucra un pic la realizare. Mentionez ca asta e doar parerea mea.
Salutare, iti multumesc pentru aprecieri.
Eu am postat povestea asta in categoria “ce mi se intampla uneori”, care nu se numeste “ce scornesc eu uneori”
Personajul asta e real, chiar si acum, la atatia ani de la terminarea facultatii il stiu cam toti cei ce au prins acele vremuri sau chiar si cei de azi, din auzite. Iara povestea asta e chiar soft, pe langa altele, traznai de neimaginat, pe care omul le-a facut…
Eu n-am vrut “sa bat” nicaieri, am spus o poveste si-atat, ce nu-i fictiune, ci e viata, viata mea. Si zau ca n-am de gand sa mai “lucrez la realizare”
Probabil voi mai povesti patanii de-ale lui la care-am fost partas, si te asigur de pe-acum ca sunt adevarate, asa, ca sa previn… neverosimilul
Numai bine!
Mama mea e sighisoreanca si-mi petreceam vacantele la bunici.
N-am inteles niciodata de ce existau vanzatoare in magazine care se faceau ca nu pricep o iota in romaneste pana nu le ziceai ceva de “dulce”. Dupa ce le aminteai de “origini” li se dezlega brusc limba si deveneau vorbitoare de limba romana.
Geografie nu cunosteau deloc. Degeaba le ziceai de Balaton ca tot la Mamaia ajungeau.
Bineinteles ca din bagaje nu le lipsea iaurtul de bivolita.
Ma nu e rau iaurtul ala, sa stii, dar habar n-am eu de creste el potenta, si nici ungurul nu mi-a mai confirmat sau infirmat
Cat despre “fenomenul” cu baltata romaneasca de prin magazine, care-a uitat ce iarba a pascut, mi-e tare cunoscut, sau mai degraba imi era, c-am evadat din lumea aia de un timp, acuma am nimerit intre mocani veniti la vale, ce te iau cu “no ie, ase-i”
bre haioasa treaba si cu ungurii aistea! adecatelea care vrea sa zica…yter sa-i lasam sa invete in asa zisa lor limba la noi in tara…macar una sa o stie calumea.
a reusit in timp sa treaca si de “ne trebuie Ardealul”?
Nu, nu, n-a mai reusit, dar mai am destule patanii de povestit cu el, de sa te prapadesti de ras, nu alta
) O sa revin si cu ele, poate…
lol . cum se zice , l-ai mangaiat cu buzduganu peste gura
sa nu uite de….. buda si pesta…
cum te cheama pui de dac ?
Iosca !
Hahaha, da’ stiu ca ai venit cu umorul la tine
Ai fost pe la Trafic, mai?