Ce ne face bărbaţi?

Următoarea oprire: pantalonii de blugi, cu fermoarul pe partea dreaptă. Auchhh! Asta ne face bărbaţi?…

Povesteam zilele trecute cu cineva pe tema asta şi-mi amintesc că îi zâmbeam mânzeşte din start, replicându-i:

‒ Ha! Multe chestii ne deosebesc de voi!

‒ Bine, în afară de hormoni, de regulă, de vocea mai groasă, în general, şi de chestia aia dintre picioare… Ce vă face, frate, pe voi, bărbaţi?

Măi, să fie, dintr-odată, lista mea cu argumente inexpugnabile intrase la apă, da’ rău, pentru că realizam, în clipele alea, că orice-aş fi spus, aproape, tipa urma să vină cu o eschivă enervant de frustrantă, ceva de genul „asta poate sau face şi o femeie”.

Şi prin minte-mi treceau acum vorbele unuia din amicii mei din copilărie, care zicea, când tocmai aflase că nevastă-sa e gravidă:

‒ Mă Teo, să fie orice, nu asta contează, numai să facă pişu din picioare!

Pppfffuaaa, what the fuck, asta să fie chintesenţa bărbăţiei?

Cică atunci când îşi pun şosetele la spălat, bărbaţii le bagă una într-alta, iar femeile le pun separate şi se pierd în maşină printre prosoape de bucătărie. Asta n-am zis-o eu, da’ o citisem de curând într-o revistă… hmmm… misogină.

Uite, până şi chestia asta, cu misoginismul, reminiscenţă patriarhală, ca să nu zic tribală, de e să îl duci la extrem, îşi are corespondent, că mai ştiu eu şi feminismul ăla exacerbat până spre imbecilitate, la unele cucoane sau cuconiţe, sic!

Fraţilor, mie zău că mi-e mai uşor să zic ce NU mă face, în mod sigur, bărbat: scărpinatul în public acolo, râgâitul campestru la masă, volanul maşinii ţinut şmechereşte, fluieratul bălos după „gagici”, contractul de exclusivitate cu bădărănia, mitocănia, găinăria, plictisul şi greaţa ostentativ afişată în viaţa printre „neaveniţi”, toate astea mi-s lecţii străine, de la care am preferat să-mi sustrag apetitul cunoaşterii.

Nu fraternizez cu ţopârlanul şi mi-e silă de ţoape. Şi oricât de aiurit aş fi, mi-e greu spre imposibil să-mi pierd simţul măsurii, n-aş putea fi nici chiar hipnotizat ghiolbanul care să ocupe tot locul din spaţiu, iar viaţa mi-e scaun la teatru, nu zgomotoasă arenă-n care să lupt cu retorica oricărui frizer ce tunde idei.

Mai degrabă copil, dacă vreţi imatur, prefer să nu fiu blestemul cotidian, deranjamentul sublim al nimănui, doar ca să-mi umflu apoi pieptul de goluri de aer şi să par un bărbat sau, mai rău, vreun „băiat de băiat”. Fără alonjă, cu etichete lipite din laşitate pe spate de cei deranjaţi, rămân fidel tributar celui ce sunt.

Sărut mâna domniţe şi doamne! Iar pe voi, domni expansivi sau vorbind în surdină, vă salut cordial şi vă-ntreb: pe voi ce vă face bărbaţi?…

Salutare tuturor: Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu,  Ana Usca,  Andi Bob, Arcadia, Betivul de cuvinte, Blog simplu, Bogdan Onin, Buimacii, Caius, Dispecer, Flavius Obeadă, Florin Moroşan, Gabi123, Gabitu, Gabriela Elena, George Valah,  Giana, Ioan Sorin Usca, Iulia Diana Mihai, Lady A, Link Ping, Lora, Lumea lui Alexandru, Maria Popart,  Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Adela, Secret, Rimele tineretii, Se poate, Sfinx, Simion Cristian, Stropi de suflet, Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Vania, Veronicisme, Vis si realitate, World of Solitaire, Zam-Fir Pop,  Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu’ si Zolty.

106 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack