Cu-n zâmbet, toţi suntem datori. Fără dobândă…
Trenul porni greoi, tot văicărindu-se din toate-ncheieturile de malnutriţie, subfinanţare şi complicitate la luare de mită. Tras către uşă, departe de ciobanul de esenţă tare, dar faţă-n faţă cu stafidele cucoane de strâmbau de zor din nas, mă aşezasem în sfârşit, picior peste picior, să nu care cumva să-mi vadă trecătorii, prin crăpătura proaspătă din turul pantalonilor, ruşinea ancestrală.
Zburdasem peste linii ca un elan grăbit să ia în nări ozonul şi natura toată. Şi-acum păşteam reţete de zacuscă de la sursă, pe fondul unui sforăit meltean. Mdaa, laudă somnului, ştia ce zice Blaga, când cu… haaaah… căscam de zor cât palma.
‒ Bună ziua, biletele şi abonamentele la control, aud deodată pe culoar o muzică ce nu-mi era deloc străină. Îţi fac proces verbal, tuna Pandele-n alt compartiment, pus, pare-se, pe fapte mari, mai am un idiot ca tine dincolo! Adică eu, cred…
Închid cuminte ochii, ştiindu-mă la adăpostul cartonaşelor greu dobândite, cu sacrificii şi ţâţâiri de cur (sic pudicilor!). Şi dau s-adorm, când uşa se deschide:
‒ Oooohohooo! Studentul, nu studenta, ei asta da minune! Ufff, eram singurul bărbat în an şi proful meu de LRC (limbă română contemporană) mă (re)cunoştea ca pe un cal din ăla breaz. Ce bine că am dat de tine, am un bagaj cât biblioteca universitară, nu eşti drăguţ să-l pui tu sus?
Ah, nu, nu, nu se poate, nu iar, cucoanele căzute parcă dintr-un insectar abia aşteaptă să-şi clătească ochii, mi-s cu nădragii între craci rupţi cam de-o palmă, nu vreau s-apar în vreun calendar pentru taximetriste! Cum dracu’ (sic din nou, pudicilor!) să-l refuz? Mă chinuie lombosciatica, n-am voie să ridic, am şi-nceput să gust dintr-o hernie… ba nu, că aia-i boală prezidenţială…
‒ Ştiţi, mă doare tare spatele, când am căzut la fotbal a pârâit ca traforajul…
‒ Hai, tinere, c-al tău era mai mare, le-ai pus şi pe-ale noastre, ce mai contează înc-un geamantan la anii tăi? Sărind ca arse, în triluri ciuvicate, aproape ofensate, cucoanele clevetitoare păreau lovite de apoplexie, doar chicoteala sub mustaţă trădându-le hoţia.
Bătrâne Teo, asta e, să îngropăm pudoarea! Dar n-apuc bine să mă opintesc că hop, în uşă se iţeşte, cu ochii bulbucaţi, precum un melc din ăla constipat, Pandele, naşul, solicitând bilete şi abonamente la pişcat. Cu pas explorator, mă-nvârt iute de tot în bătătură şi mă aşez la loc, tuşind intimidant, ţâfnos, când îl aud:
‒ Legitimaţia de student la control! Măi, ăsta s-a tâmpit, sau era gata, e clar, a luat-o pe ulei, da’ rău de tot, că nu cu mine conversează, ci cu proful, care-i cărunt bine de tot. Ţi-ai luat bilet la jumătatea lui de preţ şi n-ai legitimaţie, mă înţelegi? Îţi fac proces verbal şi ţie, toţi sunteţi jmecheri azi, numai să găt cu mucea! Data viitoare să caşti mai bine ochii pe la casă ce primeşti!
Apoi mă ia-n colimator superior, precum un filosof ce ţine-n palmă adevărul, în timp ce îmi juram că dacă mă mai face doar o dată mucea, îl pocnesc. Îmi cere iarăşi buletinul, cică să treacă datele-n proces, iar eu îi înmânez, cu faţa strălucind, ca pe-un trofeu, biletele.
Torente, fulgere şi tunete şi o paletă-ntreagă de culori l-au năpădit pe bietul om: de la uimire la furie, apoi la neputinţă şi frustrare, trecea prin ele mai ceva decât un avanpost Ferrari la schimbul cauciucurilor, într-o cursă de Formula 1.
‒ De-aşa nimicuri sunt sătul! Vezi tu să am pe spate o felie de pită cu unsoare? Mă crezi un fraier, un idiot, un prost? Am scris proces verbal, ce fac cu el acum?!
‒ Apoi ţi-l bagi matale-n fund, no, că ui’, mi-ai prăpădit şi somnu’ de amiaz’, cât ai zbierat ca un măgar aci. Şi dacă nu te potoleşti, io uite-acuş te zvârl din tren cu-n chil de caş, fără cojoc, să ai ce molfăi, să taci! Ai priceput? No marş!
Ciobanul meu se-nvârtoşase dintr-odat’ şi lup să fii, tot n-ai fi îndrăznit să-i stai în drum. Cu coada-ntre picioare, micuţ cât un limbric şi resemnat, Pandele bâigui numaidecât:
‒ Eu plec în alt compartiment, călătorie plăcută vă doresc!…
Salutare tuturor: Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Andi Bob, Arcadia, Buimacii, Caius, Daniel Urda, Dispecer, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, Gabi Savitsky, Gând licitat, George Valah, Giana, Link Ping, Lora, Melami, Mesterul Manole, Mirela Pete, Adela, Secret, Rimele tineretii, Se poate, Simion Cristian, Stropi de suflet, Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Vania, Veronicisme, World of Solitaire, Zam-Fir Pop, Zamfir Pop, Zamfir Turdeanu’ si Zolty.
Like this:
61 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] Teo Negură, Gabriela Elena, Adela, Cristian Dima, Năbădăiosu’, Nea [...]
[...] care îi citesc eu, așa ar fi normal..Deci, leapșa se duce la PatoBasil, la Vreauultimulloc, la Teo Negura și la cine mai dorește, cine mai poftește..Îți mulțumesc, Puiule de Moroșan pentru [...]
[...] Manole, Mirela Pete, Adela, Rimele tineretii, Se poate, Simion Cristian, Stropi de suflet, Teo, Teo Negura, Theodora, Ulise, Vania, Veronicisme, World of Solitaire, Zam-Fir Pop, Zamfir Pop, [...]
Uitasem să mai trec pe la tine să citesc continuarea. Cred că prin povestea asta ai oferit un strop de satisfacţie tuturor celor care am avut vreodată probleme cu naşu’.
)
Am avut şi eu o întâlnire de-asta absurdă, de gradul trei cu un reprezentant al speciei ăsteia. Îmi cerea de la obraz de-o bere pentru “amabilitatea” de care a dat dovată pentru că mi-a făcut amenda jumătate din minim, ‘tu-i muma-n cur!
Hahaha, da’ ce naduf ai pus in injuratura asta, ma Victor! Zau ca m-am distrat
)
Multumesc pentru vizita!
Mă gândeam şi după această întâmplare povestită de tine că, în ţara noastră 2eternă şi fascinantă”, o călătorie cu trenul este întotdeauna o aventură plină de peripeţii. Ce nici nu gândeşti, ţi se poate întâmpla.
Când eram student, mergeam cu trenul mai mult noaptea. Mi se părea mie mai liniştită călătoria nocturnă. Azi nu aş mai încerca asta. Într-o astfel de călătorie, după ce o bună bucată de drum tremurasem vârtos din cauza defecţiunii de la locomotivă, pe la Braşov aceasta a fost schimbată cu una mai “călduroasă”. Cum ne-am încălzit, am şi aţipit cu toţi în compartiment. După câteva opriri prin staţii, mă trezesc la un moment dat într-un miros cumplit de …coteţ. La picioarele mele erau sac în care se zbătea ceva ce guiţa înfundat. Alături de mine sforăia vârtos un ţigan gras şi mustăcios, care adusese cu el, în compartiment, şi godacul cel mirositor. Cum s-au trezit şi ceilalţi călători, am început să vociferăm, căci ne sufocam de “mireasmă”!
Ca la noi!
Salutare, Alex! Eu n-am avut niciodata “placerea” asta a ta, de a calatori cu porci in vagon, decat, vorba cea mai urata a bunicului meu, cu “porci de caine” (asta era cea mai nasoala ofensa adusa cuiva)
In rest, de tigani am avut si eu parte cat cuprinde…
[...] Păreri: inlantuiri, deoarece-din-luna-martie-expira-perioada-in-care-am-avut-dreptul-la-ajutorul-de-somaj-si-situatia-mea-materiala-tinde-sa-ajunga-imposibil-de-suportat-fac-aceste-apeluri-catre-prietenii-si-colegii-mei, plutim-spre-infinit, cu-nasul-la-psihiatru-%E2%80%93-in-varianta-cfr-2 [...]
Bine povestita intamplarea. Am si eu una patanie cu un controlor dar nush cat m-as pricepe sa fac din ea umor literar.
E doar umor, nu e literatura, Flory
Bine-ai revenit! Si multumesc.
dobîndă-n zîmbete !!!
plătesc
binemeriţi
Multumesc.
[...] – Άνδρέας (Andreas): virilitate; bărbat – (1, [...]
super amuzant!
si ce amintiri mi-ai trezit. a intrat nasul si a zis” baieti, mai am nevoie de niste bani sa-mi cumpar porc. cand ati strans banii, chemati-ma!” ne-am oprit din cruce, am cotizat, omul a zis multumesc frumos si toate au fost bune
cartofii prajiti pe resou erau bestiali, dar durau atat de mult si noua ne era atat de foame!!!
Adica ati facut un fel de claca pentru porcul Mariei-Sale nasul
) Hihihi!
Bine-ai revenit pe-aici, uichend fain!
M-am amuzat teribil, am ras in hohote…Foarte fain povestesti, ai un umor absolut deosebit. Mi-a placut si faptul ca ai grija de asa zisii pudici, sa nu li se faca rau cumva daca vin pe aici, ma gandeam sa ai si lamaia pregatita. Desi stau si ma intreb, daca nu le place ce scrii de ce te mai viziteaza? Ca sa te poata critica e nevoie mai intai sa te citeasca, nu-i asa? Ha, ha, ha…
A, sa nu plec de aici pana nu zic ceva si de melodia aleasa. Ceva de bine, pentru ca imi place mult.
E vineri…? Se pare ca da. Atunci iti doresc un week-end usor, linistit si cum mai vrei tu sa fie.
Hei, ma bucur ca te-ai intors sa citesti si continuarea
Incerc sa dau, de obicei, cuvintelor, o nota de umor care sa faca lectura mai placuta, dar si sa va provoc sa empatati 
Cat despre pudici, povestea e putin mai lunga, ca mna, eu ma trezisem deunazi, pe-un blog, ca cineva vroia sa spuna ca-s vulgar, insa abia acum, citand dintr-un articol de al meu ceva mai vechi. Uff, cred ca i-a fost tare greu sa rabde-atata timp sa taca, sigur decenta, lipsa de curaj sau gingasia i-au cusut atata timp cuvintele. Dar inteleg, pana si DEX-ul nostru e un pudibond
Sunt fan declarat ACDC, chiar daca am ratat concertul de anul trecut ii ascult fascinat de fieare data
Un week-end minunat si tie!
[...] nu doar va depăşi criza, ci va intra chiar, în “Grupul celor 8”, ca un afront pentru Franţa şi Germania, care azi, ne sfidează cu viza Schenghen. Adept al determinismului istoric, sper să [...]
În sfârşit, deznodământul mult aşteptat! Mă întrebam cum s-a terminat incidentul.
N-am prea circulat cu trenul dar n-o să uit veci călătoria la Bucureşti cu pruncul, pe când avea vreo 4 ani.
Alături de noi, doi îdrăgostiţi de vârsta a doua se pupau de mama focului. La un moment dat pruncul meu se ridică, se duce glonţ la om şi-l întreabă: e soţia ta? Luat prin surprindere, omul mărturiseşte adevărul, nu, nu era nevastă-sa. Ăl mic conchide: ştiam eu, că te-am văzut cu o altă doamnă, stai pe scară cu Diana, colega mea de bancă.
=))
Au copiii stilul ala al lor atat de fermecator de-a spune lucrurilor pe nume, incat sunt irezistibili pana si celor mai rafinati mincinosi
Super faina faza povestita, m-am distrat 
Pe vremea aia mergea la o grădiniţă în celălalt capăt al oraşului. Îndrăgostit fiind de o fetiţă, treceam aproape zilnic s-o luăm de-acasă ca să meargă împreună la grădi. Pe scara cu ea locuia distinsul domn. Şi când zic distins mă refer la faptul că deşi ajuns la vârsta a doua, avea plete, grizonante, deci era o figură uşor de reţinut. Ghinionul lui.
Să mai spun că au ieşit din compartiment şi până la Bucureşti n-au mai intrat?
Bietul nene, sa-l tina pustiul pe culoar
) Supeeer!
[...] Cu Naşul la psihiatru – în varianta CFR (2) [...]
[...] reprezentând pentru ei un mister, dar unele mistere nedescoperite sunt chiar dintre cele de la care ţi-ai întors [...]
Multumesc
[...] Futu-i, s-avem pardon, asta era, acolo mă răzbea pe mine vântul, pesemne o ţepuşă din gara aia ticăloasă era vreo rudă cu nemernicul Pandele. Deodată se deschide uşa compartimentului şi două distinse doamne-ntreabă dacă pot să stea aici şi sigur, dacă nu pot eu, că-s cavaler, să le aşez, acolo sus, bagajul. Ba pot, cum nu, dar nu închideţi voi o ţâră ochii? Nu vine vreun tunel, ceva? Că după aia stau picior peste picior, promit, să ştiu că fac chiar şi varice… Continuarea: aici [...]
Teo,
Imi place sicul zis pudicilor. ca din cauza lor, n-o sa tacem, cand ne lasa gura apa, de ce am vrea sa spunem!
Madi si Onu
Teo,
Scuze. Pe blogul tau, Romana, mai intai!
Deci,” de ceea ce…”
Madi si Onu
Nu te nelinisti, toata lumea greseste, important e sa nu devina obicei. Or la tine nu e cazul
Pai mna, mai Onu, am mai patit-o de curand ca unii s-au infiorat, sfiosi, ca vai, am injurat. E drept, se-nfiorasera retroactiv, da’ tot mimosa pudica se cheama
[...] Teo Negură.Cu Naşul la psihiatru – în varianta CFR (2) 45.766430 22.920679 LikeBe the first to like this post. [...]
Imi place enorm cum povestesti Teo… toata intamplarea m-a facut sa rad cu lacrimi pe langa multe altele mi-a placut comparatia sau caracterizarea lu Pandele : ” Dar n-apuc bine să mă opintesc că hop, în uşă se iţeşte, cu ochii bulbucaţi, precum un melc din ăla constipat” …. Crede-ma m-am prapadit de ras. Citind, parca rula un film si imi imaginam tot ce se intampla in tren. Superb ! Felicitari !
Te rog eu, mai scrie intamplari dintr-astea asa in stilul tau unic, chiar daca nu sunt intamplari doar ale tale si de-ale prietenilor tai, pentru ca ai un stil aparte de a povesti
Iti multumesc mult pentru zambetele care mi le-ai starnit si o seara frumoasa iti doresc
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase, ai venit cu ele la tine
Incerc sa scriu placut, indiferent despre ce vorbesc. Uneori mai si reusesc, probabil
Noapte buna!
Bre ,Teo, parc ma vazui pa mine,c-am facut si io d-astea…
)
Bun venit pe-aici, iti doresc o sedere placuta si indelungata!
Oau! Ce fain era sa mergi cu Nasu’ pana la mare … Ehei, ce vremuri!
Asa-i?
Daca prindeai un nas de treaba… 
Poate credeai ca poti sa ne surprinzi cu AC/DC. Avem si pentru asta varianta mai buna…
Supeeeer, m-am distrat de numa, e super tare pustiul, Sorine, imi place ca-i cultivi gusturile muzicale de tanar
Luna viitoare mai organizam un concert, de chitara clasica, tot aici, in Targu Mures.
Daca vrei, te asteptam si pe tine cu copiii.
Initiativele tale sunt absolut laudabile, ma bucur mult ca pui la cale inca un concert, te apreciez pentru asta, iti multumesc
[...] fu neplăcut surprinsă, aşa cum ni se întâmplă fiecăruia atunci când cineva pare a ne citi gândurile. De altfel, Lala pătrunse demult în mintea ei şi-i [...]
[...] Gabriela Savitsky, Mircea Popescu, Mirela Pete, Nea Costache, Simion Cristian, Teo Negură, Vania. Tags: culori, fastuos, flori, Flori, frumos, frumusete, Gânduri, imbratisare, [...]
Salutări! Inclusiv Nasului!
Îmi plac întotdeauna amintirile din tren…
Buna ziua,
Este adevarat ca nu am primit niciodata raspuns la ce am trimis legat de acest subiect, dar nu voi obosi sa sper…
O sa ma intrebati – de ce ? Iar eu am sa va raspund : daca as obosi copii mei ar insemna sa moara, asa ca nu am de ales si nu trebuie sa obosesc – priveste si spune-mi daca ati fi eu, ce ati face, ati continua, sau ati obosi :
http://www.youtube.com/watch?v=0zV5Vu56wq0
http://www.neacostache.com/
Multumesc ca macar mi-ati dat sansa sa sper ca n-am sa obosesc…
Daniela Zaharia
tel.0763664224
Teo, m-ai inveselit si aici, dar si la Buimacii!!
)
Am fost o singura data cu Nasul, corupta de …mama, care a zis: daca tot il mituim, macar sa stam la Clasa I!
Foarte hazliu, reconfortant si numai bun pentru o zi terna de februarie. Sa radem!
Hei, Mirela, ma bucur ca ti-a placut si te-ai amuzat in ziua asta terna parca
Faina si patania ta cu ala 
O zi usoara!
Binevenita dimineata!Multumesc!
Un comment fara cuvinte ,se poate?Nu le gasesc sa-ti redau ce tare rad….Hahaha-hihihi!
Asta datorita tie care ai redat asa de haios intamplarea,ca asa vorbind intre noi…mai fiecare am patit-o, si cred c-o mai patesc multi,ca nasii n-or dispare.poate doar calatorii.
Patania cu pantalonii(XXL,spuneai pe undeva…)a contribuit in buna masura si egalitate cu Pandelica si ciobanul.nea Gheorghe,ardeleanu’.
Ma intreb:oare ce descopereai intr-un tren personal,de pe ruta Tg.Jiu-Sadu-Carbunesti?!Acolo,subiecte!!!
Haioasa scriere.Felicitari!
Zi cu multa binedispozitie,sa ai!
(georgeta)
O zi minunata si tie, sunt convins ca peste tot prin pitoreasca patrie poti intalni ciobani sau indivizi ca nea’ Pandele
Iti multumesc pentru vizita!
[...] și o aură lirică de zile mari, un ritm reflexiv care oferă scenariului și filmului o atmosferă de o grandoare seducătoare: vocea unei entități care își caută … Creatoarea. 18 [...]
Se spune ca daca n-ai mers macar o data cu Nasu’, inseamna ca n-ai gustat din toate “placerile” studentiei.
E cat se poate de adevarat, mai e si aia cu cartofii prajiti pe resou…
O zi faina, multumesc!
u, asta da…la 2 noaptea!!!
asta a fost una din placerile din anul I si II ca dupa aceea a trebui sa reduc viciul nocturn din cauza kg.
si ar mai fi…
Mai erau spaghetti, tot la resou, odata o sa va povestesc cum il chema pe resoul nostru, avea si-un nume, si mai ales cum l-am “fabricat”
Teo, ce i+ai făcut bietului controlor !!! Nu i+ai lăsat şi lui nici o portiţă să-şi arate muşchii fleşcăiţi! Prin umorul savuros pe care l+ai inserat , mi-ai oferit disdedimineaţă câteva clipe de relaxare. Mulţumesc, este un început frumos pentru o zi de iarnă ce stă să se dea invinsă asemeni “naşului” din istorioara ta, atât de hazlie. Dacă nu ţi-ai rezolvat problema cu crăpătura pantalonilor, am eu o adresa unde pe firma scrie ademenitor: “POFTITI, COASEM ORICE URGENT CU PIELEA CLIENTULUI”…
Toate bune!!
Hahaha, ce tare e asta, dar mai… eu zau ca tin la pielea mea asa cum e, n-am fost in viata mea cusut, nu am avut “placerea”, si zau ca n-am de gand s-o experimentez acum
O dimineata cu soare, Aura!
Felicitări, Maestre! Observ că-ţi ajung numai două cifre ca să îţi scrii poziţia în ZeList! Pe când … doar una?
Salutare, Zamfir, iti multumesc pentru sprijinul tau
Nu imi permit sa-mi propun un asemenea obiectiv 
Sa ai o zi frumoasa!
[...] Recomandări: Verovers, Cristian Dima, Năbădăiosul, Caius, Haicăsepoate, Gabriela Savitsky, Link-Ping, Gabi123, Supravieţuitor, Adela Onete, Gabi Rotaru, Teo Negură. [...]