Dac-aş fi numai un vers, iar tu celălalt capăt de rând, mă întreb dac-aş şti să mă scriu, de-aş putea să mă cânt. M-aş sculpta chiar în dalta din simţiri de granit a fiecărui poet şi-aş fi şi-o romanţă de toamnă, dar şi-un sidefiu menuet.
Dac-aş fi podul din palma pământului, deschisă spre-nalt, ţi-aş cuprinde genunchii de iarbă-ntre degete din frunze de-aramă, iar tu ţi-ai scutura stropii de ploaie din păr, de pe umeri, din ochii ce minte mă ţin încă-nainte de prima clipire.
Dac-aş fi anotimp, dintre toate ţi-aş fi doar al toamnei fior. Şi-atunci mi-aş striga parfumul din struguri şi din coji de castane risipite-n flori albe de vânt şi pictate cu brumă de dor. Tu mi-ai fi drum, eu ţi-aş fi călător .
Dac-aş fi iar ca să fiu, tu mi-ai fi tot ce-mi eşti dinainte să fiu cel ce sunt…
Salutări tuturor: Ada, Ana Usca, Andrei, Caius, Cammely, Carmen, Cati, Consiliul, Blogosferei, Cristi Dima, Cristi Lisandru, Dan, Deea, Dispecer, Erase Rewind, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela, Giana, Ioan Usca, Iulia, Keltoi Land, Maria, Melami, ‘Mnealui, Natasha, Oplisme, Orfiv, Adela, Pisica, Se-cret, Snake, Simion Cristian, Stropi de suflet, Theodora, Vania şi Virtual Kid.
Like this:
92 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] Dar nu despre asta vreau să îţi vorbesc ţie, înger cu trupul mic şi cu sufletul mare, de mă întreb oare cum de încape. Apoi îmi răspund, sigur nu încape cu totul, pentru că bunătatea lui, ca o prăjitură cu multe miresme, o trimiţi tuturor celor care îţi sunt aproape, să gustăm şi să ne bucurăm. De fapt mă bucur că te-am întâlnit şi v-am întâlnit. Sunteţi cu adevărat o Poveste de vis! [...]
Toate povestile frumoase de iubire se nasc dintr-un vis.Am citit si recit textul si încerc sa-l memorez.Ai exprimat în cuvinte sentimente pe care unii abia le înteleg si le simt.Si da, chiar mi-ai dat de gandit
Asa este, cred ca in spatele fiecarei povesti de iubire se-ascunde un vis, pe care, daca stim sa-l hranim cu dragoste, devotament si pasiune, avem sansa sa-l aducem aproape de fericire
Pustiule, cuvintele tale ma ung la suflet, pentru ca vin din partea cuiva pe care-l pretuiesc foarte mult pentru talentul sau de-a vorbi si de-a scrie. Iti multumesc din inima!
[...] Negura Poveste de vis (6) [...]
[...] voastre de frumos, vă recomand să vă opriţi şi pe la: Cristian Dima, Cristian Lisandru, Teo Negură, Gabriela Ilieş, Gabitzu, Georgiana Mocanu, Melami, Se-cret, Dan (Ziarul de la 5), Dan din [...]
Teo, Yana… din greşeală am pus comentariul in continuarea dialogului vostru… dar tocmai terminasem de citit şi sub impresia momentului nu mi-am dat seama că îl postez unde nu-i este locul. Dacă se poate să- l puneţi … la rând … cu restul lumii… ar fi bine. Sper să nu vă supăraţi prea tare!
Nu existam noi si…restul lumii, suntem parte din lume, Aurora, si sunt al dracului de hotarat sa fim si-n continuare, mult timp de-acum incolo!
As spune… parte din viata ce palpita, sa ma-ntelegi mai bine, draga mea iluzie
Bogdan, nu în buletin, în oglindă (cat mai ai de ce… eu nu mă mai uit!!!! ) şi dă-ţi jos barba minorule !
Aurora, comentariul tau e foarte bine acolo unde e,deoarece pare o continuare a ceea ce am scris noi. Foarte frumos, foarte sensibil…esti o femeie minunata! Cred ca te iubesc tare mult toti si nu m-as mira sa-mi spui ca ai un succes nebun la barbati.
Asta asa, ca sa mai destind atmosfera pe aici, ca prea a picat toata lumea in melancolie!
( uite ca m-am conformat si ti-am spus Aurora)
Yana, ei da ! Aurora, sau Aura, aşa mai merge ! Comunicăm mai uşor! Cât despre sucesss… ssstttt ! Bulină roşie!
Hehe… deci am ajuns la discutii interzise minorilor… asa ca ma uit in buletin si ma retrag.
Bogdan, nu în buletin, în oglindă (cat mai ai de ce… eu nu mă mai uit!!!! ) şi dă-ţi jos barba minorule ! (comentariul ii apartine Aurorei, adica Stropi de suflet, eu doar l-am repozitionat la locul lui, intrase aiurea, in alt loc)
Remarc acest pasaj – “Dac-aş fi anotimp, dintre toate ţi-aş fi doar al toamnei fior. Şi-atunci mi-aş striga parfumul din struguri şi din coji de castane risipite-n flori albe de vânt şi pictate cu brumă de dor. Tu mi-ai fi drum, eu ţi-aş fi călător .Dac-aş fi anotimp, dintre toate ţi-aş fi doar al toamnei fior. Şi-atunci mi-aş striga parfumul din struguri şi din coji de castane risipite-n flori albe de vânt şi pictate cu brumă de dor. Tu mi-ai fi drum, eu ţi-aş fi călător”… Frumos scris şi gândit.
Recunosc că aş alege vara ca anotimp, dar nu pot contesta inegalabilul farmec al toamnei. Numai bine, Teo!
Cristi, si eu iubesc vara, insa de-un timp, poate si pentru ca incep sa ma simt mai copt, am inceput sa (de)gust farmecul toamnei, aa cum il numeai
Numai bine si voua! 
Daca ai fi o furtuna nu m-ai putea indeparta de tine, e atat de frumnos sa simti si pentru mine si s-o exprimi atat de bine
“Povestea de iubire
E in fiecare scrisa undeva.
Un suflet pereche ai vrea
Dintr-o mare de vise
O viata ai putea cauta…
Dac-ar fi sa nu mai iubim
Fara dragoste sa traim
Dac-ar fi sa uitam cum e sa fii fericit
Poate atunci nu am mai visa
Poate ar fi mult mai bine asa
Ma intreb oare am putea?”
Nu stiam melodia asta, Cammely, iti multumesc mult de tot pentru ea si pentru versuri
Iar cuvintele tale sunt atat de frumoase…
Omul este suma intalnirilor sale, iar tu esti una dintre ele. Faci omul sa se opreasca un pic, sa se gandeasca, apoi sa plece putin schimbat. Nu este putin.
Iti multumesc mult, Sorine, daca am reusit sa te pun pe ganduri, sper doar ca ele sunt dintre cele alese
Interesant… putini aleg toamna ca anotimp care sa le reprezinte / simbolizeze sentimentele… chiar mi-a placut aceasta iesire din tipare.
Ciudat… mie imi pare cel mai poetic anotimp, chiar de vis, parca te si indeamna sa-ti transformi gandurile in mii de frunze aramii, ca-ntr-un vis frumos
Multumesc.
[...] NEGURĂ – TRAFIC CU HITURI. PLUS TEXTE BUNE Poveste de vis (6) septembrie 25, [...]
[...] voastre de frumos, vă recomand să vă opriţi şi pe la: Cristian Dima, Cristian Lisandru, Teo Negură, Gabriela Ilieş, Gabitzu, Georgiana Mocanu, Melami, Se-cret, Dan (Ziarul de la 5), Dan din [...]
Sublima poveste de dragoste stropita din belsug cu arome dulci de toamna. Imposibil sa nu te provoace la visare, sa nu-ti mangaie sufletul si sa nu-ti domoleasca dorurile.
Hei, Nice, iti multumesc pentru vizita intoarsa si pentru cuvintele frumoase, ma bucur de fiecare data cand cineva isi zugraveste parte din povestea-i de iubire sau de dor sau chiar de viata in randurile mele
Pe curand!
[...] Cristian Lisandru, Andi Bob, Gabriela Savitsky, Elisa, Teo Negură, Gabi123, Dispecer Blogosferă, Onu, Cristian Dima, Ana Usca, Vania, Orfiv, Nataşa, Theodora [...]
[...] Vania şi prietenii ştiu de ce ! Genunchii de iarbă… Îi descopăr, cu un pic de invidie, la Teo! Cristian găseşte locul oamenilor, în cuştile cu zăbrele de fier… Un manual de… [...]
[...] Prieteni: Achilianu, Alex Mazilu – Blog foto zilnic, Alexandru Marin, Atitudini- Un Blog cu atitudini, Blog de centru-stanga, Codex Politicus, Caius, Cristian Lisandru, Daurel, Gabriela Savitsky, Geanina Lisandru, Flavius Obeada, Geocer, Mihai Voicu , Lilick, Garcia Muerte, Roxana Iordache, Vania, Supravietuitor, Teo Negura [...]
Frumos poem în proză!
”Tu mi-ai fi drum, eu ți-aș fi călător.”
Multumesc, Mel, chiar asa mi-l descriam si eu, precis nu-mi asculti telefonul?
Prietene drag, îmi permit să te beştelesc puţin şi să îţi fac o mică corectură: “Simti podul din palma pământului, deschisă spre-nalt, şi-ţi cuprind genunchii de iarbă-ntre degete din frunze de-aramă, iar tu îţi scuturi stropii de ploaie din păr, de pe umeri, din ochii ce minte mă ţin încă-nainte de prima clipire.” Şti… reunţăm la “dacă” şi la “nu ştiu dacă o să fie”. În rest mă bucur că sunt prietenul tău. Te îmbrăţişez!
Şi tu eşti rău…:))
Nu nuuuu…. nu e rau! E buuuuuun! Daca nu ma crezi, convinge-te singura, na!
Faina replica, Yana!
Ohooo, Deea, stai sa vezi ce-i fac eu lui Cristi cand am timp sa intru pe la el si ii descopar greseli gramaticale. Valeu, valeleu!
Si eu cred, Deea, si vreau sa cred
E un vis, Cristi, care-ntr-o zi va fi realitate
In gandul meu, prietene, am renuntat de mult la “daca”, si imi spun numai “atunci cand”… 
Am să mă conving, cred..
)
[...] Basescu Traian a renuntat si la o parte din poporul roman. A renuntat la o parte din presa, la medici, la profesori, la cercetatori, la artisti, pensionarii il deranjeaza ca sunt prea multi si nu vor „sa iasa mai repede din sistem”, este nem…. [...]
[...] , Burghi, Caius, Cosmin, Cristian, Lisandru, Flavius, Maestrul, Paul, Oplisme, Melami, C.Simion, Teo şi Yanei , Vio, Orfiv, şi vouă, tuturor… This entry was posted in amintiri, chestii, [...]
….frumos….
Sa va iubiti asa prin toate anotimpurile…in toate timpurile….mai presus de oricate cuvinte,oricat de maiestru ar fi ele impletite…
Si sunt!!!!!
Bine te-ai intors pe-aici, Liana! Ma bucur tare mult sa te regasesc si iti multumesc ca ti-ai luat inima-n dinti si mi-ai scris
Stii… din cuvintele tale, cateva mi-au ramas in memorie: “in toate timpurile” 
Esti prea generoasa cu randurile mele
Ce frumos! “Dac-aş fi anotimp, dintre toate ţi-aş fi doar al toamnei fior”, spui tu. Dar cuvintele acestea au nevoie de un fundal pe masura.
Ohoo, iti multumesc pentru fundalul superb, e una dintre melodiile ce-mi plac foarte mult. Desi, ca sa fiu sincer, momentan sunt nebun dupa Michael Buble, iar piesa asta ma infioara, e atat de frumoasa…
Cica fiecare om ne face sa fim ceea ce suntem… In definitiv, exista doar un singur om care reuseste pe deplin sa-si puna amprenta asupra noastra… Este ,,el”… sau dupa caz… ,,ea”.
Pff, toamna face ravagii. Clar.
Asa este, Iulia, suntem, fiecare din noi, o suma a experientelor date si de intalnirile cu alti oameni prin viata. Dincolo de cotidianul acesta inevitabil insa, nimic nu ne poate transfigura atat de profund, de frumos, decat intalnirea cu EA… sau cu EL
Si nu, nu e toamna de vina, de vina e, asa cum spuneai, pur si simplu EA
Teo, în cazul ăsta, poţi spune că ea e mai puternică decât toamna
http://www.youtube.com/watch?v=A44YACodFDM
Este mai puternica decat orice, chiar cred asta
Iti multumesc 
[...] mai fugăresc pe Iulică: Vania, Oplisme, Cristian Lisandru, Elisa, Teo Negură, Gabi123, Deea, Onu, Cristian Dima, Ana Usca, Ioan Sorin Usca, Nataşa, Orfiv, Blonda deşteaptă. [...]
Doamne ce frumos! Pe langa mizeria de zi cu zi ,mai exista asemenea cuvinte care asezate frumos de ordinea sufletului , sa te infioare? Pare ireal… multumesc, pentru stropul de frumos adus in viata mea!
Bun venit pe la mine, Amalia! Ma bucura mult cuvintele tale frumoase, sunt reconfortante si-mi dau elan parca, sa continui sa scriu macar la fel
Nu e ireal, si mai ales nu e intamplator, e doar ceea ce simt, traiesc si iubesc 
Trecand pe la mine prin viata,
am ostenit.
Odata, am facut un popas
in viata ta.
Alteori, m-am oprit
in vietile lor.
Niciunde si nicicand
n-a fost chip de odihna-
toti erau in trecere prin propriile vieti.
Singura, pe la mine prin viata
Ma reazam de Tine.
Mai nou ma cheama fosile.wordpress,dar inca nu stiu sa manevrez
Lasa ca nici eu nu sunt specialist in manevrat blogul, dar am mai invatat pe ici, pe colo, cee ce sunt convins ca vei face si tu
Bun venit in lumea blogurilor!
Frumoasa poezie, n-o recunosc, din pacate
Si nu ma recunosc in ea, din fericire 
Poate si pentru ca in viata Ei, gasesc mereu loc de reazam si-odihna, de zambet si impliniri… 
Teo,autoarea este Leontina Sofonea din Brasov,
In poezea era vorba de “omul ei”.
Fiecare femeie doreste sa aiba un “om al ei” pe care sa se poate rezema.Poaye ca ai observat ca n-am schmbat genul.
E vorba de “ea” si fiecare “ea” care,citindu-ti cuvintele poate sa-si inchipuie ca-i sint adresate.Si de ce nu,cind frumusetea ,sensibilitatea este adresata tuturor.Poate chiar sipentru unii barbati care sa te copieze-in fond scopul conteaza (iubirea).
Vroiam sa spun ca tu esti multi reazem si-ti doresc sa gasesti energia creatoare pentru a le sprijini in continuare pe toate.
Am sa incerc sa fiu mai explicit.
Alexandru
OK, Alexandru, desi, prietene, cred ca te inteleg destul de bine, de multe ori imi pare ca gandim si chiar simtim la fel, in ciuda anilor ce ne despart…
transmiti mult prin ce scrii ..ASTA MI`A PLACUT CEL MAI MULT Dac`AS fi iar ca sa fiu,tu mi`ai fi tot ce`mi esti dinainte sa fiu cel ce sunt..superb …o zi buna
Georgiana, vorba scriitorului, ca sa-l parafrazez, nu stiu altii cum… scriu, dar eu scriu cum simt, ce gandesc, , pe mine, cel care sunt…
O zi frumoasa s tie, iti multumesc ca ai revenit pe aici! 
Te-astept si de marti, la vot la Trafic! 
[...] optat ferm pentru Martell: Oplisme, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky, Elisa, Teo Negură, Gabi123, Deea, Paul-Sorin Tiţa, Dispecer Blogosferă, Onu, Cristian Dima, Ana Usca, Vania, Orfiv, [...]
De erai toamna, eu ploaie ti-as fi fost…te-as fi acoperit cu stropii mei de dragoste si dor. De erai cer, in stea ma preschimbam si-n podul palmei tale linia inimii ma simt…
Frumos, romantic, visator…
De ti-as fi inima, mi-ai fi si zbatere dulce de clipa, mi-ai fi si piept si peste toate, mi-ai fi tu, sa m-asculti, sa ma simti, sa ma porti peste lumi din vise si doruri nescrise…
De v-aş fi cer aş aduna seninul infinit deasupra voastră şi n-aş lăsa niciodată norii să se apropie…
Dacă aş fi soarele ce vă mângâie chipurile, v-aş îmbrăca în raze de lumină să nu vă atingă niciodată întunericul…
Dacă aş fi luna ce vă ascultă vorbele de iubire şoptite sub clarul ei, v-aş face leagăn din stele ţesute în lumini de luceferi ca nimeni să nu vă tulbure visele …
Dacă aş fi gândul ce străbate minţile, v-aş dărui toată înţelepciunea vieţii, ca să ştiţi să preţuiţi clipa, iubirea , viaţa : să treceţi hotărâţi prin ea, mereu mână în mână la bine şi la rău .
Doamne, Aurora, cat de frumos poti sa scrii, sa simti, suflet minunat
Stii, in cida varstei tale, te simt ca pe-un prieten bun de tot, cald, atat de cald si de aproape, incat ma-ntreb de unde stii, ne stii si ne alinti cu vorbe blande si curate
Iti multumesc din tot sufletul meu, cat e el…
Aoleuuuu! Teoooo! Opreşte-l pe nebun ! Tu nu ţi-ai dat seama cât e de mare sufletul tău? Păi trimiţi uriaşul asta să-mi mulţumească? Băăăă Everestule! dă-te mai în colo că mă striveşti! Uf ! Noroc că sunt mai aiurită şi mai plutesc cu capul prin nori, că altfel mă făcea praf mastodontul… dar fie, mă străduiesc să fac faţă!! Accept provocarea.
[...] butiile de pe [...]
[...] Mama, Tata, Caius, Orfiv, Vania, Ziarul, Gabi, Elisa, Simion, Anavero, Theodora, Adele, Gabitzu, Teo şi Onu. This entry was posted in Creaţii. Bookmark the permalink. ← [...]
[...] va păcătui cineva: „formulă condiţională introductivă (frecventă şi în textele legislative din Mesopotamia), [...]
[...] 9) – cf. Isaia 6, 3. Gr. αγιος traduce ebr. qadhoş, care, la origine, înseamnă separat, pus deoparte; aşadar, în sens strict, se referă numai la Dumnezeu ca fiind Cel cu totul Altul, [...]
[...] voastre de frumos, vă recomand să vă opriţi şi pe la: Cristian Dima, Cristian Lisandru, Teo Negură, Gabriela Ilieş, Gabitzu, Georgiana Mocanu, Melami, Se-cret, Dan (Ziarul de la 5), Dan din [...]
[...] voastre de frumos, vă recomand să vă opriţi şi pe la: Carmen Negoiţă, Cristian Lisandru, Teo Negură, Călin Hera, Gabitzu, Gabriela Ilieş, Georgiana Mocanu, Melami, Se-cret, Dan (Ziarul de la 5), [...]
[...] reale, cum ar fi intriga, de obiect, care să alimenteze Gelozia. Unul, l-am întâlnit eu însumi, copil fiind. Iar subiectul, au fost înşişi părinţii mei. Caz din care am tras câteva concluzii, [...]
“M-aş sculpta chiar în dalta din simţiri de granit…” superbe randuri, trairi minunate, poveste inviata in oameni reali… minunata poveste, sa o scrieti mai departe tot cu randuri de drag, cu randuri de zbor, randuri de impliniri!…
Sa dea Dumnezeu sa fie asa, sa nu se opreasca niciodata aceasta poveste despre Totul in doi… Iti multumesc, esti foarte generoasa
E tare frumos și e încărcat cu simțiri,cu trăiri și cu dragoste.
Iti multumesc, prietene, asa e, am cam scris din nou cu sufletul, e-adevarat
Împreună sunteţi poezie, sunteţi destin… sunteţi cuvinte venite din sufletul fiecăruia către iubirea celuilalt. Se spune că există un timp pentru toate. În mod sigur, există un timp şi pentru voi. Doar al vostru. Cu răbdarea e mai greu.
Însă tot în iubire o veţi găsi şi pe aceasta.
Era si un proverb, odata, ce zicea asa: ce intarzie nu trece… E timp, mereu e timp pentru iubire, iar daca nu ar fi, l-am naste noi, din doruri ce ne ard in suflete…
Poate ca am trecut sau trecem intamplator pe langa perechea noastra…Si n-o recunoastem…Si atunci ne multumim cu un surogat, sau substituim realului imaginatia noastra, ca sa putem continua.Imi amintesc de un film senzational nu ca suspans ci prin subiect:”Undeva, candva…”cu regretatul Christopfer Reeve,http://www.cinemagia.ro/filme/somewhere-in-time-undeva-candva-6659/
in care perechea menita tie, te intalneste chiar si dincolo de timp, ravasindu-ti viata prin neputinta implinirii ei.Daca ai intalnit acea pereche, nu poti decat sa te bucuri de acest dar si nu incerca sa-ti imaginezi ce ar fi fost in afara ei, adica ce traiesc cei mai multi oameni care isi constientizeaza conditia:o permanenta nostalgie si sentiment al neimplinirii, nevoia de evadari, de cautari, de refugii iluzorii, in sperenta ca undeva-candva, vor intalni acea pereche sau macar pe cineva apropiat ei…
Maria, eu cred in impliniri, in dragoste si in speranta, si cred in mainele pe care-l vad cladit in jurul nostru ca o rama de tablou
Ai scris frumos, dar nu ma regasesc decat pe jumatate-n randurile tale, prin prisma asteptarii zllei cercului inchis…
[...] se zice?! Împreună… … on .PA în duet!Poveste de vis (6) … on Promisiune…Stropi sonori | Raza… on SIBIU – MUZEUL SATULUI …Georgiana [...]
Dacă dragoste nu e…
Facem!
))
Salutare, Dane! Faina replica Deei, m-am distrat pe cinste
Şi eu
Ha,ha,ha…bine Deea! Si foarte corect, de altfel…
Cum să nu-i iubeşti pe Teo şi pe asta mică?
Ziceţi voi, na!
Pai na, si voi, prieteni, imi sunteti dragi cu totii, Deea!
Doar ca, e drept, eu ma intreb putin mai altfel: cum s-o iubesc mai mult? 
Pai chiar asa! Cum ?
[...] cu prietenii: AndAleCo, Burghi, Caius, Cosmin, Lisandru, Ioan Usca, Oplisme, Mel, Cristian, Teo şi Vio. Şi nu numai cu ei… Să le împărtăşim tuturor iubirea [...]
[...] Poveste de vis (6) Sat Sep 25, 2010 13:24 pm Dac-aş fi numai un vers, iar tu celălalt capăt de rând, mă întreb dac-aş şti să mă scriu, de-aş putea să mă cânt. M-aş sculpta chiar în dalta din simţiri de granit a fiecărui poet şi-aş fi şi-o romanţă de toamnă, dar şi-un sidefiu menuet. Dac-aş fi podul din palma pământului, deschisă spre-nalt, ţi-aş cuprinde [...] [...]
Nu mulţi au norocul să trăiască ceea ce trăieşti tu. Voi, de fapt. Admir voinţa şi devotamentul de care dai dovadă. Lucrurile bune, însă, cer timp, şi răbdare. În curând, poate, vei afla ceva minunat…
Ai spus niste cuvinte frumoase, Deea, pentru care nu pot decat sa-ti multumesc
Huh, timpul asta e cel mai derutant dintre trecatori, uneori ti-e amic, alatadata dusman, nici nu mai stii…