Sa ma pupati in fund!

Nu-mi plac Bucureştii. Chiar deloc. Dar n-o să fiu atât de capsoman ca unii care se pretind cosmopoliţi şi văd în lumea de acolo doar mizerie, pustietate, rău… Sunt multe, multe locuri, peste tot în lume, pe care dacă le-am trăi aievea, fără o clipire măcar, probabil că ne-am încurca neîncetat. Şi asta mi se pare înfricoşător.

Ne-asociem mereu, parcă-nadins, cu nesimţirea, cu mitocănia, cu prostia sau tupeul, cu aroganţa fără noimă ori cu dispreţul nedisimulat. Veţi spune… cui îi pasă? Nu e ironic că ne cheamă Oameni?

Era-ntr-o zi de marţi – trei ceasuri rele şi pisica 13, dar peste toate, boemia-i din mişcările greoaie, apăsate şi neatenţia congenitală îl aduseseră pe tânărul Răducu pe coridoarele fără sfârşit de albe din spitalul tern, cu-apelativ de plantă. Doar o entorsă mai urâtă, la glezna nesimţit de groasă, a fost de-ajuns: i-a pus pe jar pe-ai lui, cu Tanţa-n frunte, adică mă-sa.

“Ura şi la gară!” alunecă rapid în “fuga la urgenţă!”… Impresionează-mă! Aici, o coadă ca pe vremea răposatului i-aduse-aminte cum, pe vremuri, când nu făcea pe bravul pionier, bătea durerea-ntre călcâie, stând în picioare ceasuri, să-şi cumpere încă o zi de pe cartelă. Nu, nu se poate, o să întrebe la ghişeu, femeia de serviciu, gardianul, pe oricine, prea urăşte aşteptările, cu patimă.

Când dintr-o dată, mustăcind saluturi, servil şi băgăreţ, soios şi tuciuriu, văzându-l în încurcătură, se-apropie de el, cu ochii strălucind a oportunitate, înfigăreţul portărel. Cu gesturi largi, ca de şofer de dric, se recomandă Gioni. Cum nu prea-i plac preludiile, adoptă mutra afectată, părând interesat să afle cu ce-ar putea s-ajute-un “june tânăr”…

“Chiar sub mustăţile domniei tale, iubitul meu, stau oameni ore, ceasuri şi secunde din timpul lor preţios, tot aşteptând la coada asta infernală. Te paşte şi pe tine-o aşteptare de-asta cam de vreo cinci bătăi de gong, băiatu’!”… Desigur, în locuri ca acesta, oricine-i cineva doar dacă e drăguţ.

“Cât de drăguţ?”, întreabă Tanţa, înţepată. “Pentru domnia ta, vreo 300 de mii de lei, şi garantez că-l ia-ntr-o oră pe puiuţ”, îşi umflă pieptul Gioni. El ştie care-i şmenul pe-aici, are relaţii, profesorul bătrân e un tovarăş de al lui din cartier, ce dracu’?…

Aproape resemnată, femeia caută-n poşetă după portofel, dar mândrul Radu e bărbat integru, demn şi cu onoare: să ia el locul altuia mai necăjit, mai ghinionist, mai fără mamă cu poşetă-portmomenu? No way, nici gând adică! “Atilla, te bag in p***a mă-tii, cu sistemul tău cu tot, aştept să-mi vină rândul, husar burtos!”

Se aşeză pe-o bancă, lâng-un ftizic, şi-ncepu să-şi mestece, precum un concasor, toate înjurăturile din repertoriu. Oare n-avea nevoie de o adeverinţă sau de o cerere să stea la rând? Ori poate de un număr? “Ştii ce? La dracu, să ma pupaţi cu toţii-n fundul mare! Şi vă arăt şi degetul, la o adică!”…

Nu uitaţi de ei, în plimbările luuuungi printre bloguri: Ada, Agnes, Altcersenin, Caius, Cammely, Carmen, Chat Noir, Cristi Lisandru, Deea, Erase Rewind, Lilick, Madi, Maria, Melami, Mirela, ‘mnealui, Natasha, Adela, Sebra, Theodora, Vania şi World of Solitaire.

43 comentarii

Comentarii RSS URI identificator TrackBack