Eu vin dintr-o zi fără tine şi merg către braţe întinse, către-o frunte fierbinte, către-un gând ce nu-ncape în clipă. Şi-n jurul meu cântă ceasuri nebune: e Timpul Visării, e Timpul Iubirii, nu mai e timp să fim oameni mari şi atât. E timp de-o poveste…cu întrebări şi răspunsuri, cu sensuri şi litere dezlipite din Noi Doi.
Eu vin dintr-o poveste… Locuiam pe o stea şi te priveam în fiecare noapte. Am simţit că ai nevoie de mine şi aşa am ajuns lângă sufletul tău. Mi-am potrivit pasul după urma paşilor tăi, mi-am suprapus umbra peste umbra ta, să văd dacă încap în braţele tale, am respirat odată cu tine, în timp ce dormeai. Totul se potrivea de minune şi-atunci am ştiut că trebuie să vin…
Eu vin dintr-un dor de văzduh, de unde m-aştern peste lume, cu luna sub cap, cu soarele la picioare, între perfectul compus şi viitorul apropiat.Astăzi sunt numai un cer, cât o stea căzătoare spre lumea umbrelor noastre lipite, s-aducă lumina şi-un strop de înalt.
Mi-e greu în drumul spre tine, se-ntâmplă să cad uneori, mă doare câte-un gând şi chiar câte-o lacrimă, mi-e dor şi mi-e ploaie, mi-e nor sau furtună. Mi-e cald şi mi-e teamă, mi-e seară şi plâng…şi-atunci aş vrea să-mi fie toamnă şi calc peste nori, zburând către tine cu aripi de înger, dorind să primesc sărutul pe suflet, de care-mi şopteai.
Aş vrea să scriu mereu mai frumos, întotdeauna mai bine, aş vrea să spun de fiecare dată ceva mai aproape de sensul poveştii cu tine, de ceea ce simt sau gândesc.
Şi ştiu doar că lucrurile astea se spun din priviri, nu din vorbe. Eu vin către tine, tu vii către mine, şi amândoi mergem spre Noi…
Yana şi Teo
Like this:
67 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] un fel de pară, prinsă de sus. Şi are un fir cu lumină înăuntru. Uf, nu mai văd bine… Mă învârt aşa, uşor. E cineva la masă, sub mine. Mă cobor acolo. Mă aşez în faţa ei – e o fată. Zâmbeşte – [...]
[...] Tu, spuneai atunci “Eu vin dintr-un dor de văzduh, de unde m-aştern peste lume, cu luna sub cap, cu soarele la picioare, între perfectul compus şi viitorul apropiat.Astăzi sunt numai un cer, cât o stea căzătoare spre lumea umbrelor noastre lipite, s-aducă lumina şi-un strop de înalt.” [...]
hm, banuiam eu, ca se face cineva vinovat de zborul sufletului in sublim si visari cu ochi deschisi
am fost plecata si acum revenind am placuta surpriza sa cunosc vinovatul, adica vinovata 
… “mă doare câte-un gând şi chiar câte-o lacrimă, mi-e dor şi mi-e ploaie…” nustiu cine si ce a scris dar cate-un gand pica drept in sufletul meu, atat de aproape si pe inteles… superba scriere… in doi 
Ma bucur tare mult ca te-ai intors, si mai ales ma bucur daca reusim sa-ti oferim cate-un prilej de ragaz pentru sufletul calator
Vinovata pentru cuvintele citate de tine e Yana, scrie tare frumos, scrie ce simte si asta… se simte, se vede. Iti multumim mult.
“…scrie ce simte… ” si simte ce scrie, si simte frumos
Ok, ok..recunosc! Eu sunt “vinovata”! Eu simt ce scriu si scriu ce simt…Ar trebui, oare, sa fiu pedepsita?
Multumesc mult pentru aprecieri, sper sa fiu demna de ele si sa nu dezamagesc.
Noi vrem pamant!
Noi vrem pamant!
Ba nu,noi nu vrem pamant, noi vrem Trafic cu Hituri (30) si vrem sa auzim ca Bogdan a avut iar dreptate cu melodia de pe primul loc.
dacă şi de data asta ai dreptate, te acuy public de prietenie prea stransă cu teo şi cu bolgosfera şi o să-ţi cer daune morale!
încă nu am citit traficul, dar mă duc acolo să văd!
Ai avut dreptate, sire!
am adus si pentru tine putina “briza de Costinesti”….
cand te intorci de acolo, nici avioanele nu mai zboara…………..
Daca te-ai intors prin aer, te poti considera fericit, desi mie ceva imi spune ca “te-ai bucurat” pe cinste de infrastructura terestra a patriei
[...] Timp de douã sãptãmâni, cât a durat oficial campania pentru alegerile din iulie, toţi directorii celor 50 de deconcentrate – OPC, Finanţe, Sãnãtate, Mediu, Direcţia Silvicã, Învãţãmânt, Casa de Pensii etc, practic toate instituţiile statului, au fost prezenţi în comunã. Aceştia au fost pur şi simplu detaşaţi pe toatã perioada în Vultureşti, cu maşinile şi şoferii instituţiilor. Fiecare dintre aceştia avea o listã cu oameni din comunã pe care trebuia sã îi aducã la vot. „În ziua votului, directorii erau aliniaţi în faţa secţiei de votare. Mai mult, au fost prezente toate structurile speciale, de la Poliţia Economicã, Doi şi-un sfert, pânã la DIICOT. A fost terorism electoral, iar oamenii erau îngroziţi”, ne-a precizat deputatul PSD de Argeş, Mircea Drãghici. Reprezentanţii PSD spun cã intimidãrile practicate de pedelişti au depãşit orice limitã. „ Cei care aveau un butic erau ameninţaţi cã vor fi închise, sãtenii erau anunţaţi cã vor fi amendaţi pentru orice depozitare neconformã a deşeurilor menajere”, a afirmat prof.dr.ing.Florin Tecãu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Argeş. Adrian Stanciu, şeful Centrului de Recuperare şi Reabilitare a Persoanelor cu Handicap din Vultureşti, considerã cã atât campania electoralã, cât şi ziua alegerilor au pãrut o invazie, pur şi simplu. „Parcã au intrat cu tancurile în Vultureşti. În 20 de ani nu am vãzut aşa ceva la vreuna dintre alegeri. Umblau maşinile pe drum şi îi luau de pe stradã pe sãteni sã-i ducã la vot, iar Poliţia nu fãcea nimic. Pe cei care aveau copii care lucrau la oraş îi ameninţau cã vor rãmâne fãrã servicii”, ne spune Adrian Stanciu. [...]
[...] un fel de pară, prinsă de sus. Şi are un fir cu lumină înăuntru. Uf, nu mai văd bine… Mă învârt aşa, uşor. E cineva la masă, sub mine. Mă cobor acolo. Mă aşez în faţa ei – e o fată. Zâmbeşte – [...]
va pupa matza pe amandoi! fara majuscule, dar cu drag…
Multam fain, Mato, la o buna recitire!
[...] hramul Sf. Maria se prezenta ca o bazilică gotică cu transept și sacristie, navele laterale având doar jumătate din lățimea navei principale. După câteva decenii în care, din motive mai [...]
[...] utilizarii cianurii in procesul tehnologic al exploatarilor miniere din Uniunea Europeana. Proiectul minier privat de la Rosia Montana ar urma sa utilizeze aceasta tehnologie. Decizia de la Strasbourg i-a nemultumit pe cei de la Gold Corporation. Studiile geologice si de [...]
[...] Teo Negură cu Poveste de vis (1) [...]
Am simţit că ai nevoie de mine şi aşa am ajuns lângă sufletul tău. Mi-am potrivit pasul după urma paşilor tăi, mi-am suprapus umbra peste umbra ta, să văd dacă încap în braţele tale, am respirat odată cu tine, în timp ce dormeai. Totul se potrivea de minune şi-atunci am ştiut că trebuie să vin…SUPERB!
“Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei”(Eminescu)
Aici ma-nchin si pasesc cum pot eu in varful picioarelor, desi nu mi-a placut niciodata baletul
Insa sunt cuvintele Yanei, intreg pasajul acela este al ei 
V-am zis ca scrie al dracului de frumos? Va trebui sa incep sa scriu si eu mai bine 
Multumesc frumos, Cammely! Ma bucur mult daca ceea ce am scris eu a placut si mai ales daca am reusit sa transmit o anumita stare, despre care uneori cred ca lumea a uitat. Mai e nevoie si de iubire…
Trebuia sa intuiesc ca Super/Sublim e atributul femeii.
A fost o gluma.
Ma bucur sa te cunosc Yana, cel putin mie ai reusit sa-mi transmiti exact starea si se pare ca nu sunt singura. Multumesc mult, sunteti doi oameni frumosi!
Superb/Sublim, scuze am papat o litera.
Multumesc, Cammely, si nu esti rea deloc, intr-adevar, acestea sunt atributele Ei… Noi, barbatii, suntem mai din topor, asa…
[...] repede. Ce se întâmplă cu omul ăsta? Cum să mă lupt eu acum cu morile de vânt? Ce vrea să însemne asta? Aştept. Îmi iau o altă îngheţată, doar ca să fac ceva. Număr [...]
“Un suflet ce trebuie sărutat”… Stiam că va apărea o primă parte a acestei povesti de vis şi mă bucur enorm de mult pentru că aţi reuşit împreună să creaţi un vis literar… de vis. Îmi sunteţi dragi amândoi…sigur că tu, Yana, îmi eşti mult mai dragă
Abia aştept o poveste nouă!
Foarte drag imi esti si tu mie, Cristi…Atat de drag, incat te simt aproape de sufletul meu, de sufletul asta care asteapta sa fie sarutat. Multumesc pentru cuvintele tale atat de calde, pe care le simt venite din inima.
(Superba ideea cu sarutul pe suflet, nici nu stiu daca o merit.)
Iar trebuie sa zic “maaaaaaaaaaa!”
Asta e trafic de idei nascute la o bere cu un amic arheolog, simpatic si de data asta…impricinat 
Maaaaaaaa, asta e tradare!
Adica fata ti-e mai draga, ha? 
Ia vezi ca te scot din blogroll 
Lasand gluma la o parte, iti multumesc tare, tare mult, prietene! Sper sa reusim sa va obisnuim cu aceste povesti si sa le transformam, incet, intr-o insula de sensibilitate, iubire si lumina, intr-o lume prea ocupata sa calculeze totul, care parc-a uitat cum e sa visezi…
[...] amabilii noştri vizitatori, vom dezvolta. – Poate pleacă şi domnul Băsescu…, şi vom avea teme noi – Unde să plece ? Doamne, fereşte ! – Cum unde ? La Moscova, să încerce să-l salveze pe [...]
[...] de simptome: Ziarul, Elisa, Teo Negură, Cristian Lisandru, Gabitzu, Gabi123, Flavius Obeadă, Theodora Marinescu, Carmen Negoiţă, [...]
Prea frumos scris…
Ciao, Sebra, multumim tare mult, eu unul nu mai rosesc, in sfarsit, pentru ca stiu ca asta mi se datoreaza mai putin mie, si mai mult Yanei
Heeei, stii cat sunt de timida! Eu chiar rosesc acum! Am scris…cu sufletul, atat. Nici nu am avut curaj sa vad ce-a iesit…Sper doar ca nu te-am facut de ras, pentru ca cititorii tai sunt oameni super inteligenti si plini de talent la randul lor.
Daca am reusit insa sa transmit ceva, cat de cat din ceea ce simt… atunci e ok! Fara tine…tot ce am scris nu insemna nimic.
Daca as spune ca si reciproca e valabila, Yana, ai zice, dupa cum te stiu, ca-ti fac un compliment. Or la asta zau ca nu ma pricep
Asa ca mai bine tac si te citesc din nou si din nou… 
[...] de iubire. Nu le vindea. Doar le oferea celor care mai credeau în ele. Şi, uneori, îndrăgostiţii veneau şi ei să-şi spună povestea adunată într-un sărut. Etichete:Carmen Negoita, [...]
[...] întâlnit privirea, mi-am dat seama că doar timpul va putea să ne apropie din nou. Ţi-am zâmbit pentru a mă putea recunoaşte, atunci când timpul va unii depărtările, aşa cum, pe vremuri, [...]
„mi-e dor şi mi-e ploaie, mi-e nor sau furtună. Mi-e cald şi mi-e teamă, mi-e seară şi plâng”
Foarte frumoasă atribuirea naturii!
Eu când citesc, citesc din trei perspective (in ordine aleatorie): ca eleva la filologie, învățată să despic firul în 4 si expresia în trei înțelesuri, ca scriitoare amatoare și ca adolescenta visătoare. Și pot spune că textele tale mă încântă în toate cele trei ipostaze.
Acesta a fost felul meu de a-ți admira textul.
Pasajul acesta ii aprtine in totalitate Yanei, sper sa vada cand se-ntoarce pe-aici
V-am spus ca scrie simtind si traind fiecare cuvant, si scrie al naibii de bine…
Iti multumesc, Ada, ma bucur foarte foarte mult ca esti o cititoare a acestui blog, chiar te pretuiesc, pentru onestitatea ta, pentru sufletul sensibil si cald.
Cred ca vom continua sa scriem in doi, pentru noi, pentru voi, pentru scris…
M-am intors, am vazut… multumesc pentru aprecieri. Incerc doar sa scriu in cuvinte ceea ce imi dicteaza inima.
inima este un poet prea bun. iar tu, voi, știți să îl ascultați.
[...] on Politicienii romani ar trebui …Pro Atitudine on Politicienii romani ar trebui …Poveste de vis (1) … on Politicienii romani ar trebui …Politicienii romani … on Politicienii romani ar [...]
E dificil să vii cu un comentariu la acest text şi asta pentru că e atât de frumos scris, iar cuvintele fiecăruia vin în completarea celuilalt, încât prefer să mai citesc o dată şi să mă las îmbătată de vorbele voastre la această oră de noapte.
Mda, Carmen, exact asta a fost si senzatia mea cand am citit acest mesaj, ca toate cuvintele noastre ar fi de prisos si ca cel mai elegant ar fi sa ne retragem si sa-i lasam in intimitate… da’ ce sa fac daca dracusoru din mine nu-mi fa pace si nu ma lasa sa plec fara sa vad continuarea povestii?
)
Mai Bogdane, aproape ca sunt invidios eu, pe mine, pentru intimitatea literara in care ma regasesc, dar in care imi dau seama ca scriu foarte prost, in comparatie cu fata aceasta. Cristi Dima si Carmen cred ca ma inteleg mult mai bine, ei scriu de mai multa vreme in doi…
Pe de alta parte, povestile frumoase nu se termina niciodata, pentru ca spre deosebire de banale istorioare, ele se scriu cu sufletul, cu dorul de Vis in priviri…
Da, Bogdan…va trebui sa mai stai pe aici, pentru ca este, intr-adevar, o…poveste fara sfarsit!
Iti multumim, Carmen, esti generoasa cu mine, ma-ntreb ce-ar fi iesit daca nu erau cuvintele Yanei, sa dea viata acestui tablou, cu siguranta de vis. Pana la urma, dincolo de literatura, ne raman simtamintele, si ma gandesc ca e pacat sa nu incercam, atunci cand putem, sa nu sugrumam copilul din noi, ce viseaza cu ochii deschisi, zambitori, sa traiasca o viata ca o poveste
Pe simtaminte m-am bazat….
Sunt sigur, Yana, ratiunea si pragmatismul ar fi aruncat povestea aceasta in desuet… Stiu ca scrii cu sufletul si stiu ca scrii dintr-una, cu o usurinta pentru care, marturisesc, uneori te invidiez
Minunat!
Felicitari!
Hei, Theodora, mai da asta nu e subiect politic si tu comentezi?
Glumesc, iti multumesc tare mult, uite de ce era nevoie sa scrie si Yana 
Superb, Teo!
Mersi, Nicole, mersi din partea amandurora!
no, teo! şi io acuma ce să spun? “nu mai e timp să fim oameni mari şi-atât”
mai încape o vorbă în perfecţiunea acestor îmbrăţişări ale umbrelor care se potrivesc atât de perfect încât se încap una pe cealaltă? ar fi ca şi cum mi-aş purta bocancii peste catifeaua sufletului tău. aşa că zâmbesc şi tac. tac şi privesc.
Iti multumesc, Matzo, chiar daca cele mai frumoase pasaje din text nu le-am scris eu
De fapt sunt doua suflete, si-asa ar trebui sa fie intotdeauna…
m-am elucidat eu până la urmă! de-aia mi-a plăcut aşa de mult… că e yana autorul metaforelor si provocatorul viselor…
oricum, sunteti suflete frumoase, amandoi.
Eeeei, autori suntem amandoi, doar ca ea a scris prima, si cand am vazut randurile ei, deja ma scarpinam in cap si-mi ziceam ca sunt doua posibilitati: ori scriu mai prost si iese o magarie, ori scriu mai prost, dar ma chinui sa frizez macar trairile ei literare si nu doar
Vanatori de metafore, recunosc, suntem amandoi, e figura mea preferata de stil, la fel ca si-a ei, parca ea insasi o metafora…
Iar de visat, visam amandoi, nu cred ca exista vreun provocator, doar doua suflete care astazi scriu si traiesc aceeasi poveste
Iti multumim mult.
iti multumesc si eu pisico ( stiu ca nu iti plac literele mari!)…
Frumos scris .
Ai dreptate ,niciodata nu ne ajung cuvintele pentru a ne exprima ceea ce simtim,ceea ce vrem sa spunem…
Iti multumesc, Mika, de fapt iti multumim… Credeam ca daca vom fi doi care vom scrie despre acelasi lucru, cuvintele noastre vor fi mai aproape de Vis, dar cred ca unele cuvinte n-au fost parca-nadins inventate, tocmai ca sa nu poata spune mai bine decat o imbratisare sau o privire ce e iubirea, ce e o poveste de dragoste, indiferent de protagonisti
Și răsplata supremă vă va aștepta la capătul drumului.Întâlnirea va vindeca durerile și suferințele drumului spre voi.Romantic și plin de dragoste.
Eeeei, fiind mai in varsta ca mine, tu trebuie sa stii ca drumul nu se opreste niciodata, nici chiar dupa intalnirea de Vis, el merge mai departe, in doi, fara capat, prin lumi si prin timp… Totul insa este ca drumul fiecaruia dintre noi sa aiba un sens, sa nu fie o ratacire printre ciulini
Bineânțeles că nu se termină.Așa trebuie să fie că nu se oprește.Totul este format din episoade.E un lung serial(n-am zis Telenovelă).
Foarte frumoasa aceasta declaratie de dragoste… imi pare bine ca nu te mai ascunzi dupa deget si te-ai hotarat sa spui si public ceea ce simti.
)
Intotdeauna am simtit dragostea, am simtit ca trebuie sa visez, sa cred in ceva si sa-mi urmez drumul, la fel cum intotdeauna mi-a placut sa ma joc cu…cuvintele. De data asta, suntem doi jucatori
[...] Poveste de vis (1) Sat Aug 21, 2010 16:10 pm Eu vin dintr-o zi fără tine şi merg către braţe întinse, către-o frunte fierbinte, către-un gând ce nu-ncape în clipă. Şi-n jurul meu cântă ceasuri nebune: e Timpul Visării, e Timpul Iubirii, nu mai e timp să fim oameni mari şi atât. E timp de-o poveste…cu întrebări şi răspunsuri, cu sensuri şi litere dezlipite din [...] [...]