Sunt un alergător solitar printre vise. Când şi când, mă opresc şi-ngenunchez doar pentru a mai culege unul în palmă. Îl privesc cu ochii senini, îl sărut şi mi-l aşez între tâmple. Uneori, ne vorbim despre azi, despre timp, despre tine. Eşti un vis pe care-am uitat cum e să-l trăiesc…
Pe străzile murdare de urme de paşi apăsaţi, nu sunt cel mai bun dintre trecători. Şi nici cel mai iute. Însă-mi ştiu drumul. Nu ştiu să m-opresc. Dacă eu sunt cuvânt, tu eşti rândul în care vreau să m-aşez. Iar biletul meu e dorul de tine.
Aş putea merge chiar şi cu ochii închişi, mi-e suficient să întind mâinile către mâine. Sigur că nu te cunosc, şi totuşi te simt în toate-amintirile mele despre ziua de ieri. Şi mă-ntreb dacă eu te-am visat mai întâi, sau poate tu m-ai inventat pe mine… căutătorul de vise. Deocamdată aştept: să te-ating, să te-mbrac într-o îmbrăţişare cât o toamnă de suflet.
Nu sunt naiv, îmi dau seama c-alerg către Visul dintâi…înainte. Dar nu sunt mai puţin nebun decât tine, ţi-aminteşti? Am defecte, vicii şi simţul umorului. Ştiu doar că ne vom întâlni într-o zi, ne vom zâmbi complice şi ne vom întreba ce-am făcut pân-acum.
Până atunci, astăzi sunt cer de-aşteptări de amurguri cu tine, un vis tatuat în vârful unei crengi de castan. Mâine, spre seară, zările mele vor fi toate căprui.
Suntem singuri. Şi-ai putea fi visul oricui. Întotdeauna poţi alege sau poţi renunţa. Dar mă-ntreb: de ce eşti aici? Pentru cine? Eu cred că meriţi ca să capeţi aripi. Până-ţi cresc ale tale, ia-le pa astea ce n-au teamă de vânt, de furtuni sau de zborul în doi. Eu am să merg prin nisip şi prin iarbă, desculţ. De când mă ştiu, sunt doar om. Mai mult ca niciodată, de-acum omul vis…
Like this:
63 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Implineasca-ti-se visul!
Doamne ajuta!
[...] alerg şi eu prin zile, prin locuri, prin vise cu [...]
[...] Cuminte, aştepta. L-aştepta. Căci parfumul acela încăpăţânat şi-ndrăzneţ nu venise de nicăieri şi nici nu plutea spre nicicând. De fapt, totu-ncepuse cu-n rând, primul rând din… povestea de vis. [...]
[...] A preferat să strângă în scrisoarea aceea toate iluziile şi să le abandoneze în noapte. Poate sub mirajul stelelor, visele vor prinde iar viaţă. Etichete:adio, destinatar, [...]
[...] în fire şi pierdut între butoane, luminiţe şi-o grămadă de chichiţe. Ştiu doar că am un vis, iar traficul cu hituri e o parte bună dintre ieri şi azi, şi un motiv în plus să mă gândesc [...]
Eu cred că nu doar radio știi să faci.E clar deja că știi să scrii(și nu mă refer la faptul că știi să scrii,că doar nu ești analfabet
)).Poate vom descoperi în viitor că mai știi multei altele.Aici suntem în așteptare.
Dragul meu, scriu ce simt, si-atunci ma bucura, vorba ta, ca simt bine
Esti prea generos in aprecieri, sunt doar niste randuri si-un vis, e drept, Visul meu…
Nu e generos, doar realist.
Mersi Bogdane! Maaai, faceti un fan club al oamenilor de treaba;)
Am trecut pe aici sa te scot din visare
Sa iti incepi ziua cu maxima energie
Multumesc pentru piesa, Cammely, la o seara mexicana chiar nu ma gandisem, recunosc
Oricum, BZN e mereu, in lista mea, foarte sus 
[...] salut pe toţi pe care am apucat azi să îi citesc şi pe cei la care încă nu am ajuns: Vania, Teo Negură, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Melami, George Valah, Georgina, Carmen Negoiţă, Flavius, [...]
de-o placere!! am citit si recitit aceasta poezie in proza – in cateva randuri am avut senzatia ca mi-am regasit si cateva ganduri; parca cineva a deschis o usita din camara sufletului meu si m-a lasat sa privesc dinafara, sa-mi amintesc ca visele exista, trebuie doar sa le redefinesc, sa-mi scutur aripile de cenusa timpului, de praful uitarii si sa incerc sa zbor… o, tu, căutătorule de vise, sti-vei oare, cate suflete-amortite sub paravanul rutinei vei fi trezit acum?… din cate se vede, cel putin – multe…
Stii, ma gandeam ca ai un nick mult prea elocvent ca sa-ti refuzi zborul… Ce zici? Pana raspunzi tu, eu iti multumesc mult, sunt foarte fericit sa stiu ca lucrurile stau asa cum mi-ai scris
“…ai un nick mult prea elocvent ca sa-ti refuzi zborul…” o, da!
tendinta pentru seninul prins in zbor e factor definitoriu pentru existenta mea 
, doar ca uneori mai frangem cate-o aripa si ne prinde uitarea in rutina sa…
Haide mai bine sa ne inchipuim ca doar o izbim, aripa aceea, de-o margine de nor
Dar ne revenim si ne continuam zborul, nu-i asa?:)
sa ne inchipuim dara
[...] o anumită uşurare, după capturarea asasinului: Teo Negură, Vania, Ana Usca, Elisa, Basarica, Theodora Marinescu, Cristian Lisandru, [...]
[...] o anumită uşurare, după capturarea asasinului: Teo Negură, Vania, Ana Usca, Elisa, Basarica, Theodora Marinescu, Cristian [...]
starea de visare e probabil cea mai frumoasa și cea mai vindecătoare! Fiindcă uneori doar in vis mai avem puterea sa credem!
Teo, un articol minunat, ca tine!!
Orry, e doar ce-am simtit, ce gandesc, nu e nicio minune. Asa sunt eu, egoistul ce crede-ntr-un vis ce-l vrea doar pentru el…
Iti multumesc, chiar iti multumesc!
Teo, visele sunt ca şi femeile: de unele, când te desparţi, îţi pare rău, de altele nu. Poate te decepţionez, dar eu m-am dezbărat cam de multişor de obiceiul de a visa. Mă pretind un tip concret, dar îmi asum şi pesimismul. Niciunde haosul nu excelează mai mult ca în vis. Apoi, nu-mi plac visele pentru că trezirea este întotdeauna dezangajantă. Mai mult… Nu-mi plac visele pentru că, atunci când pun capul pe pernă, vreau să dorm, nu să trăiesc în subconştient. Cine se culcă pentru a dormi s-ar putea să viseze, de acord, dar şi cine se culcă pentru a visa s-ar putea să nu doarmă. În concluzie: oamenii pot visa, nu-i opreşte nimeni, dar e o eroare să creadă în vise sau, şi mai grav, să aştepte îndeplinirea lor.
De aceea, Teo dragă, îţi dau un sfat: visează mai puţin, dar contemplă ce-ţi pare ţie frumos mai mult. Pentru că nimic nu odihneşte şi nu fericeşte spiritul mai mult decât contemplarea…
Florine, dragul meu prieten, contemplarea, desi prilej de bucurii, de-amintiri sau de regasiri de sine si de tot ce conteaza ACUM, e oarecum restrictiva. Nu stiu, nu poti sa contempli decat ce-ai trait sau traiesti, nu e ca si cum ai avea o viziune, iar perspectiva-i e numai o panorama, nu un orizont care, chiar fals sau inselator (orice e posibil), se deschide.
Eu Cred. Pana la urma, visele mele, nu vorbesc de cele din somn, sunt desenate, cu nepricepere si cu mana tremuranda, de mine. Dar sunt creatia mea. Si tocmai de-aceea indraznesc, uneori, sa le-urmez.
Imi place mult de tot Marin Sorescu, “De-a baba oarba”, cineva mi-a adus aminte de ea. Nu era un vis, desi ar putea parea. E un joc cu sperante, da un joc, insa unul pe care l-as juca orisicand:
“Hai să credem tot ce spunem.
E un joc foarte frumos.
Tu să-mi spui: “Te iubesc”
şi eu să mă bucur copilăreşte,
de parcă mi-ai fi dăruit un briceag
cu prăsele de os.
Să-mi spui curat
tot ce cugeţi tu
despre vecini, despre univers
şi despre ploaie;
sau să nu spui nimic
şi toate gândurile mele să deie din cap
că aşa e.
Iar eu să-ţi spun:
“Pe unghia asta tu ai un lac adânc
şi pe toate celelalte câte o mare.
Dacă mişti degetele prin zilele mele,
poţi stârni Niagare.”
Şi până seara din cuvintele mele
să crească o iarbă înaltă
care să-şi scoată colţul prin cer,
în vârf cu pământul nostru,
ori cu vreo sămânţă de stea.
Şi tu să crezi în iarba mea.
S-o crezi toată, orbeşte.
Şi eu să cred în urma ta cu un pas,
cavalereşte.”
N-ai cum sa ma deceptionezi, Florine, nici de te-ai stradui, pentru ca na, te pretuiesc ca pe-un frate mai mare
De vis este acest text, prietene. Sunt sigur că ai adus clipe de visare şi zâmbet şi speranţă pentru cei care uneori nu au curajul să mai viseze. Numai gânduri bune!
Salutare, Cristi, bine-ai revenit, mai, din vacanta! Nu stiu cum e textul, stiu doar cum e sa ai un Vis. Stii si tu, stiu asta, traim in aceeasi lume de ganduri, de cuvinte, de-asteptari, de zambete sau suspine. Doar ca tu esti mai iute de picior
[...] pot eu sa mananc pain…Comentarii la Ieşire… on De ce nu pot eu sa mananc pain…De vis « Blogu… on De ce nu pot eu sa mananc pain…Theodora on De ce nu pot eu sa mananc pain…Starea [...]
[...] valuri pompandu-i viata! RECOMAND : Cristi ; Elena ; Grapefruit ; Napocel ; Summer ; Teo [...]
[...] De vis « Blogul lui Teo Negură Aug 09, 2010 @ 02:14:58 [...]
Nu trebuie să renunţăm niciodată la vis, Teo. Fiecare dintre noi alergăm după unul… Gânduri bune!
Ganduri bune si tie, Cristi! Visul meu, cred ca pot spune, e sa pot avea mereu Visul acesta aproape…
Păstrează-ţi visul Teo…Cine nu are măcar un vis, e un om mort sufleteşte.
Asta e si crezul meu, Sebra. Uneori, ma gandesc ca poate-n sufletul meu sunt si umbre, si indoieli, si-apasarea unor greseli sau regrete, insa fara vise spre care sa merg mai departe, ma intreb ce as fi…
Foarte frumos scris! Ce de de obicei, textele tale emana multa caldura si’mi dau o stare de bine
Sa ai o saptamana frumoasa, Teo!
Iti multumesc, Giana, mi-era dor de tine, promit sa ma opresc si la tine curand! O saptamana faina si tie!
Si eu, frecvent, prind in causul gandului, freamatul nazuintelor, , si-l ascult cu emotie, ca pe un ghioc, aducator de bun augur;.si prin vuietul de vacarm politic,incerc sa disting mesaje optimiste.Multumesc pentru ABBA. Un remember, ca muzica, apartine celor mai semete piscuri sufletesti, unde armonia gingasiei este desavaesita.
Asa e, Onule, ai spus mult, mult mai bine decat mine, tot ce era de spus despre cantec. Cat despre nazuinte, asteptari si chiar vise, intre ele, barierele sunt atat de subtiri, incat mi-amintesc de cineva care zicea ca fara idealuri, am fi numai niste biete cadavre aducand a viu.
Ţi-o dăruiesc, cu tot sufletul:
Şi ştii că se poate
Nu vrei să zbori.
Tu ştii că nu se poate.
Doar gândurile-ţi se lipesc de nori,
iar sufletul mii de lumi străbate.
Nu vrei să-nvingi mereu.
Tu ştii că nu se poate.
Dar nu mai vrei speranţe pe cartelă
şi zâmbete-n clepsidre încuiate.
Nu vrei să nu mai plângi.
Tu ştii că nu se poate.
Dar vrei să-ţi faci din lacrimi cer
şi lună, din singurătate.
Nu vrei nemurirea.
Tu ştii că nu se poate.
Vrei, doar, să poţi trăi,
măcar, câte puţin, din toate.
Vrei să fii tu şi-atât.
Şi ştii că se poate.
Să mergi, mereu, pe drumul tău,
ducându-ţi visu-n spate.
Adela, esti un monument de generozitate, mai! N-o merit, poezia, mai intreaba si tu lumea
Dar o primesc cu inima si sufletul deschise. Iti multumesc, doamna!
Meriti mai mult decât eşti dispus să recunoşti.
Cu tot dragul, domnule!
Multumesc mult de tot, Adela!
„mi-e suficient să întind mâinile către mâine”…. Am putea trăi și în „azi”, nu doar cu speranța zilei de mâine…
Mi-a plăcut. Chiar mi-a plăcut!
Multumesc, Ada, mereu traim un azi, poate si pentru-a putea zabovi cu prietenii in ziua de maine… Iti multumesc, draga mea!
Traiesc de un timp intr-o lume de vis. M-ai luat de mana si m-ai adus in lumea ta…sau poate eu am facut asta cu tine, nu mai stiu… Stiu doar ca mi-ai oferit niste aripi pe care mi le-am prins in loc de brate si am vazut ca se potriveau perfect.Cred ca stiu…au fost candva ale mele, dar le-am pierdut sau ratacit intr-o alta viata, intr-un alt timp. Tu mi le-ai adus inapoi ca si cum ai stiut ca am nevoie de ele. Vrei sa zbor pana la tine? De aici, de la umbra castanului meu, pe coaja caruia Eu am tatuat ganduri frumoase si forme de suflet, zambesc unui vis frumos aparut printre frunze…
Buna dimineata,Teo !
Yana, Viata nu e un vis, n-ar trebui sa fie nici macar o speranta, asa cum se-ntampla cu tine. Viata e sens, e culoare, e dans, este zbor si iubire. Si e sansa de-a-ti face, dupa propriile reguli, Visul dintai. E sansa de-a crede in el, de-a-l urma, de-a-l atinge. E puterea de-a nu renunta. Iar tu esti mai plina de viata decat multi oameni asa-zisi sanatosi.
Si da, vreau sa zbori din nou, cu aripi de ganduri senine, cu Visul tau tatuat pe ziua de maine, un amestec nedefinit de culori fara umbre, pentru ca asta-nseamna sa traiesti in lumina.
De unde ai stiut ca ador amestecurile nedefinite de culori? Mai ales cele in care regasesc macar un pic de verde, de gri si de albastru si mai ales dimineata, apoi la pranz si iarasi seara, cand merg la culcare. As putea sa traiesc multe vieti contemplandu-le ( a propos de ce zicea cineva intr-un comentariu). Si chiar dincolo de vieti…
Yana, sunt lucruri pe care le stii fara sa le cunosti. Unii ar spune ca le simti. Pana la urma, noi toti suntem amestecuri mai vii sau mai pale, mai inspirate sau mai difuze de…cuvinte, de trairi, de ganduri, de-asteptari, de urmari. Dincolo de liniile marginii panzei e cerul, e zborul, e eternitatea
îmi aşez cuminte masca de business pe chip. este luni dimineaţa, într-o nouă săptămână. iau aripile tale şi îmi fac din ele scut. îţi las în schimb, pe drumul de astăzi înainte, trei vise. culege-le! sunt parte din visul dintâi. unul este auriu, pentru speranţă, unul este albastru, pentru nemărginire, unul este verde, pentru libertate. sunt vise ghem, aşa cum sunt motoceii pisicilor, îndemn la joacă.
îţi mulţumesc alergătorule solitar, pentru frumosul dăltuit în cuvinte.
Pisica business, zici? Hmmm, amuzanta ipostaza. Speranta, libertatea si aspiratia noastra catre nemarginire ar trebui sa ne fie atat de pregnante in viata de zi cu zi, incat n-ar trebui sa le-mbracam in straie de vis, ci-n palpabile realitati
Mie-mi place sa ma joc cu cuvintele, si de aceea ma-nconjur de ele ca de-o briza pe malul unei Idei…
business, teo, pentru că şi pisica trebuie să aibă o ocupaţie nu numai să stea pe pervaz.
şi pentru că nu ţi-am spus dimineaţă, îţi spun acum: abba- i have a dream este o amintire tulburătoare pentru mine. eram copil când am auzit acest cântec prima oară şi am început să plâng. pe-atunci nu ştiam cuvintele. astăzi, când îl ascult la tine, sufletul meu vibrează la fel.
aşa că te mai ascult o dată şi încă o dată.
Nici nu banuiesti cate amintiri mi-ai readus in minte. Doua persoane dragi mie au iubit aceasta trupa. Cel mai probabil, fiecare dintre ele au avut cate un vis.
Cred ca fiecare din noi ar trebui, printre multele asteptari de la noi si de la tot ce ne tine sub cer, s-avem cel putin un Vis. Ma bucur ca ti-am adus amintiri dragi sub streasina timpului, Sorine! O zi minunata sa ai!
noapte buna
Eu o sa spun buna dimineata acum…
Super piesa, imi place foarte mult Sarah, iar videoclipul e si el cel putin revigorant…
Mă bucură mult optimismul pe care îl citesc.Este deosebit de plăcută să ai convingerea că acela pe care vrei să-l vezi reușind nu te va dezamăgi.
Salutare! Nu stiu despre cine vorbesti, mai
La fel de placut e sa descoperi ca-n lume exista si Oameni, si alte pasari in zbor… Multumesc mult, secretosule! 
http://cammely.wordpress.com/2010/08/09/copile-mai-deschide-o-usa/
Dupa ce am ascultat aceasta poezie, gandurile tale le “sarut si le asez in tample”…”alergator solitar”.
Iti multumesc mult pentru poezie, Cammely! Esti poate mult prea generoasa cu mine. Si cred ca da, prin viata, mersul de unul singur isi are rostul pana in clipa in care ti-ai intalnit visul. Apoi incepi ca sa zbori, catre…Doi.
Chiar m-a impresionat articolul tau… as vrea sa spun mai multe, dar efectiv m-ai cam lasat fara cuvinte (si cred ca ai vazut si tu ca asta nu se intampla prea des
).
P.S.: Cred ca totusi ti-ai gresit cariera; poate trebuia sa te faci scriitor, nu om de radio.
Salutare, Bogdane, de ce nu dormi, mai?
Sa zicem ca si scriitor, si om de radio, m-as fi simtit tot la fel: un ratat 
Mi-a placut teribil ce-ai scris, maaaai, teribil de mult! Parc-ai scris despre mine. Vezi, tu scrii despre viata de azi, eu scriu despre viata de ieri si de maine. Sigur mi-am gresit timpul…
Iti multumesc, iti multumesc, iti multumesc…
Ne completam… tu despre trecut si viitor, eu despre prezent… tu cu metafore, eu cu formule matematice… pana la urma noi sa fim sanatosi, si cei care ne citesc… ca asta e cel mai important.
Exact asa sa fie, prietene! Sa fim noi sanatosi, stii cum se spune, ca boala vine!
Desi…nu ne lasam invinsi, nu-i asa? 
[...] De vis Mon Aug 09, 2010 2:11 am Sunt un alergător solitar printre vise. Când şi când, mă opresc şi-ngenunchez doar pentru a mai culege unul în palmă. Îl privesc cu ochii senini, îl sărut şi mi-l aşez între tâmple. Uneori, ne vorbim despre azi, despre timp, despre tine. Eşti un vis pe care-am uitat cum e să-l trăiesc… Pe străzile murdare de [...] [...]