Se-ntâmplă uneori ca să greşim. Sau poate doar ne înşelăm, probabil aserviţi unei comodităţi ereditare, ce ne-nfrânează pornirile fireşti de a cunoaşte mult mai bine, mult mai mult. Ori, iarăşi poate, faptul că suntem naivi e numai o cutumă.
Citeam în martie, pe 22, anul acesta, un articol care mă oripila, aici, despre măcelărirea, în Feroe, în doar 60 de ani, a peste 79.000 de delfini. Fireşte, tâmpla îmi pulsa, eram furios şi revoltat, parcă legat de mâini şi-abia am reuşit să scriu vreo două rânduri, într-un comentariu ca un strigăt de-albatros baudelaire-ian.
De-atunci, nicio reacţie, niciun răspuns, doar câţiva bieţi vizitatori, oripilaţi ca mine, pe «sinistrul» blog. Dar ieri primesc un mail ce îmi spune că, în realitate, m-am pripit, că n-am habar de adevăr şi mi se-ntunecă privirea: i-am judecat greşit pe feroezi, le sunt dator…
Postez aici mail-ul de la Andreea, exact cum l-am primit, fără să-i pun nici măcar diacritice:
„Numele meu este Andreea si intamplarea face ca sunt maritata cu unul dintre acei “barbari ordinari”. M-am gandit ca poate ai vrea sa afli si fata cealalta a povestii. Aceea pe care o pot spune eu, ca martor ocular, sa zicem asa, aici, la 4000 de km departare de casa, in insulele Feroe.
Intentia poate ca nu a fost chiar rea, dar e o vorba: “drumul spre iad este pavat cu bune intentii”. Articolul contine o gramada de inexactitati (ca sa nu zic prejudecati) si am incercat sa fac putina lumina si sa explic ca nu intotdeauna adevarul sta in niste imagini si poze vehiculate pe net, intr-un mail de o calitate indoielnica si plin de malitiozitate. Stiu ca explicatia mea este lunga, dar te rog sa ii dai o sansa si sa o citesti pana la capat.
Nu este vorba despre delfini, cum scrie dansul, ci despre o specie de balene mici, se numesc “long finned pilot whales”, inrudite cu delfinii ce-i drept. Unii le considera delfini, de aici si controversa. Nu este vorba despre o vanatoare facuta de distractie, ci pentru ca balenele respective reprezinta o sursa de hrana. Trebuie sa iti explic o idee mai pe larg:
Insulele Feroe sunt niste insule extrem de mici, cu o suprafata cultivabila nu mai mare de … aproximativ 25 km2 (Bucurestiul are 228km2) unde nu creste ABSOLUT nimic si se cultiva doar fan, ceva cartofi si se practica oieritul. Marea a fost si a ramas principala sursa de hrana a feroezilor. Ca fapt divers, acum 10 ani oamenii nici macar nu stiau ce este aceea o vanata, astazi una numai costa 5€! Si tot ca un fapt divers pentru cineva care ar putea afirma ca magazinele sunt pline: da, este foarte adevarat, dar atunci cand platesti 35€ pe un kilogram de carne, 2 €pe un ardei (unul la numar, sa ne intelegem bine), 4-5€ pe o paine, atunci cand lasi 100€ fara prea mari eforturi pentru mancarea pe 3-4 zile, nu stiu cat de adevarata mai e afirmatia ca nu mai este nevoie si de alte surse de hrana, mai ales cand se traieste dintr-un salariu si mai ales pe una dintre insulele cele mai izolate (ca avem si vreo 5 de-alea unde feribotul ajunge de doua ori pe zi sau nu ajunge deloc cand e furtuna, lucru care se intampla chiar des). Da, intr-adevar feroezii au nivelul de trai ridicat datorita pescuitului, care poate ca nu ar mai justifica practica respectiva, dar cine nu munceste pe vas nu se scalda in bani, nu atunci cand mai si platesti lunar 2000€ la banca rata la casa de exemplu… daca ma intrebi de ce nu crestem gaini sa zicem, am sa iti raspund ca in Scandinavia, ca sa ai animale pe langa casa, trebuie sa ai ferma, altfel e bai cu autoritatile sanitare. Care au reguli foarte stricte. Daca faci ferma, trebuie sa ai spatiu si tocmai asta ne lipseste noua aici, spatiul plan, pentru ca insulele sunt extrem de stancoase. Plus ca nu este rentabil. Abia de traiesc 48000 de locuitori imprastiati pe 18 insule, greu o afacere devine rentabila, in general se importa absolut tot, de la faina pentru paine pana la … centrale termice sa zicem, sau mori de vant.
Revenind insa la articolul respective, cum am spus deja, vanarea balenelor nu este un ritual, iar modul in care se ucid balenele respective nu este deloc barbar, desi pentru ochiul privitorului neobisnuit cu abatoarele in aer liber (pentru ca, intr-un final, despre asta e vorba) poate fi socant. Carligele acelea lungi din poze sunt boante, sunt special construite de un medic veterinar ca sa nu provoace durere in mod inutil animalelor. Si sunt folosite doar ca sa agate animalul. Nu li se taie arterele, ci sira spinarii, ceea ce le omoara in foarte putine secunde. Se valorifica absolut TOT, pana si sangele. Nu este cu nimic mai terifiant decat un abator care taie sute de capete de animale pe zi pentru consumul romanului, atata doar ca aici nu se intampla departe de ochiul oripilat al publicului. Cu diferenta ca feroezii omoara cateva zeci, uneori sute de balene pe an.
Oamenii de pe maluri, din poze, vin pentru a capata o cota din carnea transata (ca o comparatie, cum ne ducem noi la piata sa cumparam carne de vita de exemplu), nu pentru ca ii distreaza, ci pentru ca daca nu sunt acolo, nu au de unde sa mai faca rost. Nimeni nu vinde carnea respectiva, nici in magazine si nici in particular. Si nimeni nu se distreaza, nu aplauda sau nu-i indeamna pe ceilalti sa dea cu sete in balene. Si nici copiii nu au o zi libera de la scoala ca sa se duca sa se uite (cum afirma o alta “bine intentionata” pe alt site). Asta nu ii face niste jigodii fara suflete, criminali nenorociti sau alte epitete citite in comentarii. Asta nu inseamna ca cei tineri sunt crescuti in spiritul lipsei de respect pentru viata in general si nici nu exista vreo traditie sau ritual care sa ceara ca tinerii sa omoare balena ca sa devina barbati!
Sotul meu este feroez, nu a participat niciodata la o vanatoare si nici cei din familia lui. Nu cred ca este mai putin barbat decat oricare altul si nimeni nu i-a cerut sa omoare o balena ca se “maturizeze”.
Balenele acelea nu se aproprie niciodata din “prietenie” de barci, din contra, nici nu ai ocazia sa le vezi. In 8 ani in care am folosit zilnic feriboturile sau barci nu am vazut aripioara de balena pe langa noi si am petrecut sute de ore pe mare. Nici foci nu prea am avut norocul, desi sunt multe care traiesc si in apele feroeze. In schimb, intra uneori (foarte rar) intre fiorduri si nu mai pot iesi si atunci se produce vanatoarea respectiva. Nu pleaca nimeni dupa ele in mod special. Ca sa intelegi mai bine, balenele pilot au o capetenie, de obicei cea mai in varsta femela, si daca ea ajunge intre insule, toate o urmeaza, ceva cam ca oile.
Sunt studii facute de specialistii de aici exact pentru monitorizarea si tinerea sub control a acestei practici. Studii recunosacute la nivel mondial. Kate Sanderson, directoarea Departamentului de mediu si oceanologie face eforturi mari, cu bani putini in directia asta si primeste amenintari cu moartea in schimb. Da, sunt si balene sacrificate , dar oamenii de aici sunt educati in spiritul naturii, macar de ar avea romanii respectul pe care il au ei pentru tot ceea ce ii inconjoara, asta apropo de muntii de gunoaie dintre blocuri, gunoaiele pe care le gasesti pana si in varf de munte, in Bucegi, cateii schiloditi si batuti… Ca fapt divers, intr-un studiu facut cu 2 ani in urma, de catre revista National Geographic, insulele Feroe au fost declarate “Cele mai interesante insule din lume” dintre alte 111, incluzand insule precum Hawaii, Maldivele sau Azorele. Chiar crezi ca daca era dracul asa de negru ca in articolul respectiv, ne mai baga cineva in seama? Nu mai zic de reclama facuta in prestigioasa revista.
Si inca o treaba: delfinii aceia gri pe care ii cunoastem cu totii si ii iubim atat de mult nu traiesc in apele atat de reci ale Feroelor. Suntem cu 4 grade mai jos de cercul polar, vietatile alea simpatice nu vin niciodata pana aici si chiar daca s-ar intampla, nimeni nu le-ar vana. Asa cum nu se vaneaza foci, asa cum nu se vaneaza balene orca.
Nu incerc sa ii scuz, departe de mine. Nici eu nu sunt de acord chiar 100 % cu asta, dar, traind atat de mult timp intre ei, am invatat sa nu ii mai judec si sa accept ca ceea ce cultura mea de roman crescut la bloc (dar care a avut si bunici la tara si care a vazut cum se taie si pui si porci si mieluti, chiar si o vaca) nu poate sa accepte ca fiind “normal”, nu se poate aplica aici. Dar nu ii poti numi primitivi si nici nu poti sa afirmi ca lumea trebuie sa fie “absurd de stupida” ca sa vina sa viziteze niste insulite care, de altfel, sunt absolut minunate.
Daca le-ai cunoaste insa istoria, viata grea pe care au dus-o pana mai acum 30-40 de ani, ai intelege mai bine de ce aceasta practica socanta inca mai exista. Uite, stiai ca in anii ’80-’90 au avut o criza economica atat de rea incat mai bine de jumatate dín populatie s-a mutat in alte tari din Scandinavia numai si numai pentru ca mureau, practic, de foame? Au pierdut case, au ramas fara pensii, au pierdut jumatate din locurile de munca. A fost o mult mai mare tragedie decat ceea ce se intampla astazi in Romania, de exemplu.”
Îţi mulţumesc, Andreea.
40 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack





[...] dus mentalitatea de lacheu la excelenţă. Barbari, înc-o desăvârşim pe cea de [...]
Subiectul este,fără discuție,controversat,părerile sunt împărțite. Nici eu nu înțeleg și nu îndreptățesc aceste acțiuni,dar nu despre asta vreau să vorbesc.Ceea ce vreau să evidențiez este tonul civilizat cu care s-au purtat discuțiile,limbajul decent al tuturor care au participat/comentat.Este atât de normal să fie așa,este atât de normal ca acesta să fie tonul folosit încât este aproape anormal ca cineva să se sesizeze că este așa.Cu toate acestea am simțit nevoi să o fac și îmi permit să-i felicit pe toți cei care așa găsesc de cuviință să se exprime.Este o lume mult mai bună lumea voastră și este mult mai plăcut să trăiești într-o asemenea lume.
Cata dreptate ai! Mi-a placut mult dezbaterea asta si felul in care toti ce-au trecut pe aici si-au vorbit s-au implicat in ea. Poate ca, pana la urma, de asta avem nevoie, sa fim mai mult eleganti, decenti, cumpatati si mai putin repeziti, iritati, capsomani. Iti multumesc mult, dragul meu.
Cred ca aici ma abtin – nu pot accepta sacrificarea niciunui animal…
Hai sa ne gandim atunci ca si cei care ucid si mananca antropoide au o justificare…
Nu pot accepta asa ceva…
E greu de judecat, Corina, dar trebuie sa acceptam ideea ca unele popoare, triburi chiar n-au alta sansa. Pe mine ma-ntristeaza chiar si moartea unei flori, dar’mite hacuirea unui animal… Dar pot sa inteleg, dincolo de impulsul de dispret fata de acesti “ucigasi” ca-n spatele actului lor, uneori (nu mereu) sta foamea, nevoia de a supravietui…
[...] la suma de 140 de milioane de dolari. Această sumă este considerabil mai mică decât bugetul de 215 milioane de dolari al filmului “Cronicile din Narnia: Prinţul Caspian”, care a fost considerat o [...]
[...] el, te aşteaptă, m-a rugat, promiţându-mi că vrea să fiţi fericiţi, împreună. Primul Om, visează mângâieri şoptite, lângă sărutări calde şi fiori, provocaţi de pletele negre ale [...]
Diferenta intre vaci/oi/porci si acele balene/delfini este ca pe primii noi ii crestem, noi ii hranim si noi punem altii in cotet in locul lor pentru a ave ce taia si anul urmator, pe cand asupra acele balene/delfini care sunt omorati cei din insulele Feroe nu au nici un drept, iar daca insulele respective nu sunt locuibile altfel decat facand aceste masacre atunci pot foarte usor sa emigreze – nu ii tine nimeni legati acolo…
… just my 2 cents …
Uite, se vede ca nu stii nimic despre insulele Feroe si nici nu stii cat de multt isi iubesc tara, cat de mandrii si de nationalisti sunt. Daca oamenii se intorc acasa din tari ca Australia si SUA, de multe porniti sa faca ceva, sa aduca ceva bun tarisoarei lor dragi…. Daca au luptat abitir pentru steag, limba, pentru control asupra teritoriului lor. Romanii fac exact invers si asta imi confirmi si tu in comentariul tau.
Controversa e veche si argumentul cu animalele crescute pentru carne l-am mai auzit. Nu crezi ca este o urma de ipocrizie? Puii, de exemplu, chinuiti intreaga lor viata, tinuti in custi care sunt ceva ai mari decat dimensiunea corpului lor, carora li se taie ciocurile de mici pentru a nu se ciupi reciproc cand devin stresati de locurile inguste in care sunt tinuti – acestia merita omorati, ca doar i-am chinuit o viata intreaga si asta le e rostul: sa ajunga in farfurie. Este dreptul nostru, de fiinta umana superioara. Mielutii, care nu au uneori decat poate o luna,maxim doua, care nici nu au apucat sa isi traiasca cat de cat viata si aia merita sa fie ucisi, ca doar ii crestem pentru carne si e dreptul nostru sa ii ucidem, doar noi i-am hranit. Sute de mii de capete pe an. Iar cateva zeci, poate sute de balene, nu.
Asa nu avem niciun drept sa prindem peste, asa nu avem niciun drept sa impuscam iepuri de camp, reni, caprioare sau porci mistreti. Ce spui de carnea de cangur pe care o gasesti in magazinele din Australia? Sau cea de strut sau crocodil? Si australienii nu traiesc pe niste insule stancoase. Sau de cea de ren din Norvegia, Suedia si Finlanda?
Nu incerc sa conving pe nimeni. Nu uita insa ca e usor sa ne simtim constiinta impacata cu convingeri de genul “porcii si oile sunt speciali crescuti pentru consum si avem dreptul sa ii omoram, iar balenele (in cazul asta) nu”. Fiecare gandeste ce vrea. Dar ca sa combati ceva trebuie sa stii ambele fete ale povestii, sa asculti si pe cei ce acuza si pe cei acuzati. Si, mai ales, sa judeci la rece, nu pe baza unui mail subiectiv si care, in loc sa prezinte situatia asa cum este ea, infloreste si face acuzatii absurde. Nu ridicand pietre si incepand sa dam primii rezolvam ceva, iar adevarul este intotdeauna la jumatate.
Stai linistita ca am aceeasi parere si despre cei care vaneaza sau care pescuiesc, atata timp cat nu vorbim de situatii in care vanatul sau pestele este crescut tot de om (exemplu: iazurile construite special pentru pescuit unde tot omul le da de mancare si se asigura ca pescuitul se face rational).
Dar asa cum ai spus si tu… fiecare cu parerea lui.
[...] * “Merele, nu cofeina (cafeaua), sunt mai eficiente sa ne trezeasca dimineata.“ [...]
Adevarul privit din mai multe unghiuri dezvaluie mai multe fatete…
Mi-a placut articolul si intreaga dezbatere.
Dovedesc faptul ca putem fi frumosi in sufletul nostru, daruind bunatate, noblete, respect, etc.
Salutare, Gabriela, iti multumesc pentru vizita si pentru cuvintele tale. In fond, ma-ntreb cum ar arata lumea asta daca am fi mai mult noi si mai putin cei ce vor altii sa fim…
[...] desfăşurarea cazului: Elisa, Theodora Marinescu, Madi, Cristian Lisandru, Teo Negură, Melami, Geotax, [...]
A gresi e omeneste, dar a recunoaste si a corecta eroarea este o obligatie pe care numai cei modesti o pot pune in aplicare.
Cum spune sebra ce-i pentru unii o surpriza pentru altii este o normalitate.
Oamenii puternici sunt cei care au forta sa-si domine orgoliu.
Asa e, Deceneu, si niciodata parca nu reusim sa fim atat de puternici pe cat ne-am dori-o. Sau, cand invatam sa devenim, cand in sfarsit descoperim cararea, obositi, plecam…
Hmmm… asa este! Din pacate, ai dreptate cu cararea…
AS fi vrut sa nu ai!
Yana, probabil ca urmatorul drum, in doi, si nu solitar(a), va fi mai usor de strabatut, si ne-ar putea placea atat, incat nu ne-am mai avanta ratacitori, in noapte, singuri, niciodata…
[...] PRINTRE BLOGURI – OTTILIA ARDELEANU (şi n-am ştiut că…); TEO NEGURĂ (nişte barbari ordinari…); DISPECER BLOGOSFERĂ [...]
Eu o felicit pe Andreea în primul rând pentru modul elegant în care şi-a expus punctul de vedere şi te-a contrazis.
Pe tine nu te felicit că ai pus mail-ul pe blog; nu m-ai uimit cu sinceritatea ta, dacă nu ai fi fost un tip vertical, nu te-aş fi citit
Frumoasa doamna, desuet si cavaler, spre disperarea unora, eu ma inclin si-ti multumesc. Si iti transmit si floricele
Teo, felicitări pentru articol! Este de apreciat din cel puţin două pucte de vedere:
1. Ai arătat că ne grăbim să acuzăm, judecăm, etichetăm, în general, să aruncăm cu piatra, fără să analizăm în profunzime şi, în general, digerăm, cu uşurinţă, tot ce ne dă această posibilitate.
2. Pentru că ai publicat dreptul la replică al Andreei – în faţa căreia mă înclin, de asemenea, pentru bunul simţ şi acurateţea discursului.
Te îmbrăţişez, mon ami!
Nu trebuie sa ma feliciti pe mine, Adela, eu cred ca si tu ai fi procedat la fel, doar te citesc si esti din lumea mea
Andreea merita, pe deplin, incurajarile noastre, ma bucur mult c-am cunoscut-o si mi-as dori sa mai cunosc si altii care tac, dar sunt ca ea… Te imbratisez si eu!
Dragul meu, mulţumesc pentru apreciere. Aşa este, facem parte din aceeaşi lume, a cărei existenţă, pe mine mă face să pot merge mai departe. Ca şi pe tine, probabil, ca şi pe prietenii noştri. Exact cum a spus Sebra, nu mă surprinde gestul tău, nici pe departe, pentru un om ca tine este un gest firesc. Dar asta nu mă împiedică să te felicit. E ca şi cum aş spune “mulţumesc”. Firesc şi natural. Ştii tu, pe sistemul “Ce bine că eşti…”
[...] valul, plătind facturi: Vania, Alex Mazilu – Blog foto zilnic, Cristian Lisandru, Teo Negură, Manuel Avramescu, Theodora, Lilick, LinkPing, Gabriela Savitsky, Supravietuitor « [...]
La prima vedere, lucrurile par a sta cu totul altfel. În plus, intervine şi factorul emoţional şi atunci mai este doar un pas până la a cataloga greşit o anumită faptă. Intervenţia Andreei cu explicaţiile de rigoare face lumină şi ne ajută să privim totul dintr-o altă perspectivă. Pentru mine, e greu de suportat şi tăierea gâtului la o găină, nu mai zic de alte animale şi păsări, aşa că uciderea acelor balene se poate apropia foarte uşor de o barbarie, însă până la urmă motivaţia feroenilor este aceeaşi cu a ţăranului care îşi taie animalele din curte pentru propriul consum. La noi este justificat să tai porcul de Crăciun, pentru că trebuie şi omul ăla să trăiască. Şi feroenii sunt oameni şi ei trebuie să trăiască. Nu ştiu cât de puternic a fost impactul că se ucideau nişte balene, cât mai degrabă metoda în sine de sacrificiu, în public şi neobişnuită pentru străinul venit în vizită pe acele meleaguri. Se putea foarte bine ca în locul acelor balene să fie porcii noştri de Crăciun, însă tăierea lor în public ar fi avut în mod sigur acelaşi impact.
Cred ca nu prea mai pot adauga argumente cuvintelor tale, ceva care sa le intareasca. Ai spus foarte bine ce aveai de spus, dar mai ales cred ca ai spus perfect ce trebuia spus. Sa nu fim farisei, in fiecare din noi doarme sau sta la panda un vanator, depinde de puterea noastra sa-l temperam si sa-l strunim exclusiv spre nevoia stricta. Iti multumesc, Carmen.
Înainte de toate, vreau să punctez o idee: da, naivitatea poate fi o cutumă, dacă e cultivată cu ajutorul prejudecăţilor şi al superstiţiilor. Naivitatea, însă, în starea ei nealterată de influenţe cutumice, este o prostie în formă incipientă. O prostie care se coace, care prinde contur, care se maturizează, dacă îmi este permis termenul.
Acum, despre articolul (excelent, în accepţiunea mea) scris de doamna Andreea. E o nouă dovadă că românul – şi vorbesc aici la modul general – şi-a însuşit cutuma – dar nu, nu cutumă-i asta, ci meteahnă – de a nu analiza în profunzime o temă, un aspect, o situaţie, un caz. Analizele de suprafaţă, prin însăşi superficialitatea lor, n-au substanţă. N-au cum! Superficialitatea asta, de genul ,,mie-mi spui?”, coroborată cu infatuarea de rigoare a pretinsului atotştiutor, are la bază, la origini, dacă vrei, prejudecata.
Românul nu caută să înţeleagă lumea în care trăieşte, să-şi lămurească îndoielile, să-şi verifice convingerile şi să-şi estompeze bravada nefondată. El judecă, dintr-o pornire idioată, pe toată lumea, crezându-se mai deştept şi mai cu moţ, pe considerentul – la fel de idiot – care proclamă, hilar, că – cacofonie de care nu mă feresc – ,,ca românu’ nu-i niciunul”. Zău? Prea bine! Nici nu cred să existe vreo altă naţie mai sugrumată de îngâmfare şi de prejudecăţi nefaste.
Pentru răbdarea cu care şi-a argumentat intervenţia, jos pălăria în faţa feroezei Andreea.
Excelenta demascare a naivitatii, Florine. Ma bucur foarte mult de fiecare data cand te am alaturi, pentru ca iti pretuiesc parerea. Stii, daca o sa vina iar vreun bou si-o sa m-acuze ca sunt pupincurist, ii spun de pe acum sa n-o mai faca, sa nu se oboseasca. te-am mai pupat in cur si la “Oaza mea de blog”, alaturi de altii. Iti multumesc pentru vizitele si comentariile tale.
Romanul e cel ce-a inceput, de curand, sa care “galetile electorale” in fata prefecturilor, in semn de protest, cica. Dar cand au luat acea galeata de 5 lei si si-au vandut familia, viitorul, tara printr-un vot stramb, atunci le-a parut bine ca au dobandit-o. Ei, eu pe toti aia i-as pune-acum sa-si indese bine de tot galeata-n fund. Sic!
E de apreciat ca ai publicat si dreptul la replica, dar eu raman totusi la parerea ca ceea ce se intampla acolo e o barbarie; chiar cred ca ar exista alte solutii cum ar fi capturarea lor in navoade si sacrificarea lor in masura nevoilor si apoi impartirea la oameni. Traim in secolul XXI, nu cred ca aceasta “vanatoare” dezorganizata reprezinta singura solutie.
Bogdane, poate ca e o barbarie, dar oamenii aia asa (supra)vietuiesc. Noi oare, cum spunea Andreea, nu suntem barbari, cum injunghiem porcii, cum le taiem prin ograda gatul pasarilor, si mai ales cum ucidem cu cruzime mieii? O solutie “organiazata” ar fi, probabil, si prea costisitoare pentru ei. Pana la urma, ce? Noi asomam toti porcii? O laie…
Barbari sunt magnatii care organizeaza vanatorile de mistreti, pentru distractie.
Nu zic ca nu ai un punct de vedere, perfect de acord. Dar, in general sunt cateva zeci prinse intr-un loc si sunt mari si puternice, nici un navod nu le poate tine. Nu exista spatii anume unde ai putea sa le tai si, pe de alta parte, nu e mai rau sa scoti aimalul din apa si sa il supui unei morti lente prin sufocare, decat sa-i tai gatul rapid, in cateva secunde la fata locului?
Nu este dezorganizata, poate ca pare asa dar nu este. In plus, tocmai pentru ca nu se duc special sa le vaneze, ci o fac doar atunci cand apar in fiorduri, ceea ce nu are o data fixa sau intr-un loc anume, nu are cum sa dea un caracter de “organizare”. Pe langa asta, cu cifre, anul trecut au fost ucise circa 300 de exemplare. Daca raportezi la o populatie de 48 000 nu este mult si nici nu se face exces. Nimeni nu omoara cat, cum si cand vrea.
Apropo, se sacrifica zeci de mii de capete de ovine pe an. Dar se face dupa perdeasi atunci nimeni nu vede, nimeni nu tipa… Sau e mai “politically correct”?
Multi dintre cei care intreaba aceste lucruri, pertinent de atfel,nu cunosc prea multe despre topografia insulelor Feroe. Aici, in capitala, singurele locuri langa apa sunt portul si plaja. Plaja care are cca 100-150m lungime, 50 m adancime in locul cel mai larg si la ceas de reflux. Singurul loc unde pot fi tarate pe tarm si sacrificate. Casele sunt puse pe stanci, cele mai de jos strazi sunt la cc. 100m peste nivelul marii. Daca vrei sa citesti mai multe exista siteul oficial http://www.whaling.fo care a fost facut public de mai toate ambasadele unde au ajuns petitionari maniosi. Poate mai lamureste ceva.
Fiecare are dreptul la propria sa opinie, eu am incercat sa aduc argumente si pentru “acuzati” ca sa poata exista o imagine cat de cat generala. Nu a fost o pledoarie de acuza, nici pe departe. Dar nu numai o fata a medaliei este importanta. Mie mi se intampla ca “locuiesc” pe cealalta fata si amsimtit nevoia sa o prezint.
Pledoarie pentru a scuza, am facut o greseala.
Deceneu, uitasem de vanatorile de mistreti, perfect exemplu. Dar mai ales uitasem de acesti magnati. Aia da, e o barbarie, pentru ca se vaneaza doar din placerea de a ucide. Una e sa omori un urs care devine periculos, sau sa ingradesti organizat inmultirea excesiva a lupilor, de pilda, ori a mistretilor, si ala e sa pui la cale un asemenea genocid doar din dorinta de a discuta afaceri cu pusca-n mana…
Felicitări, Teo, pentru gest! Într-o lume civilizată, el este absolut normal, dar cum noi nu trăim în una de felul acesta, se cuvine să evidenţiez faptul că ai dat drept la replică unei persoane avizate, care cunoaşte fenomenul din experienţă proprie.
Totodată o felicit şi pe Andreea pentru acurateţea interventiei sale.
Doar aşa iese adevărul la lumină.
Să aveţi un weekend minunat!
Salutare, draga mea Mel! Singura care merita incurajata aici e Andreea, pentru determinarea cu care si-a sustinut noua viata, cu care a vorbit despre noua ei casa. Un week-end minunat, doamna mea!
Si eu iti multumesc tare mult. Ma bucura ca m-ai lasat sa prezint si bucata me de poveste, apreciez enorm. Si ma bucura ca ai publicat si filmuletul respectiv, il stiu, este unul dintre cele mai obiective dintre cele vehiculate pe net.
O zi buna!
PS. Scuzata-mi fie lipsa de diacritice. Din pacate tastatura mea e in daneza
Eu ma bucur ca ai reusit sa iti impui punctul de vedere, Andreea, ma bucur ca te-am cunoscut si mai ales ma bucur ca mi-ai aratat lucrurile intr-o alta lumina, cea adevarata. Pentru asta, iti raman dator. Felicitari!