Băiatul ăsta-mi place că e viu. Îi simţi sarcasmul, învăluit în fumul de ţigară, încă din preview. Se-mbracă doar în negru, probabil anticipând momentul în care, disperat, o să le ceară polonezilor să ne trimită tot un Topolev, pe post de-aeronavă prezidenţială — ar fi un doliu naţional pe care l-ar experimenta cu faţa proaspăt rasă şi chiuind pe scara blocului, în rând cu pensionarii, cu-o floare la rever in loc de panglică…
Să nu uit, ţin să vă dez-informez: de mic vroia să fie căpitan de vas sau măcar avocat, dar n-are ochi coţcar şi-acum e mult prea mare să mai stea pe scăunel.
Nu bea nici ăsta din oranjada naţională, e de-al nostru. Şi are alergie la cretini. Românul de rând îi pare aidoma soldatului sovietic ce-a stat trei zile sub gheaţă cu ţigara-n colţul gurii, şi tot mort a ieşit. De vină o fi fost probabil curba…de sacrificiu.
Până la urmă, în ciuda dispreţului şi-a sumei de trăiri contradictorii, ce te-ar putea prăda de-umor când îi auzi pe derbedeii pedelei, când îl citeşti, îţi râzi ca un mogul în barbă. Devii şi cinic, la o adică, de patria ţi-o cere…
„România este un pamflet şi trebuie tratată ca atare…”
23 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] Atitudini; Consiliul Național al Blogosferei; Ioan Usca; Cristian Lisandru; George Valah; Teo Negură; Theodora 0303; Noapte bună copii; Gabriela Elena Blog; Tomata cu scufiță; Roxana Iordache; [...]
[...] si da mai departe. El vorbeste despre responsabilitate iar ea prefera sa asculte muzica. El insa face trafic cu hituri iar ea cu carti si hohote de ras. El spune multe daca -l citesti printre [...]
[...] frumos aranjată, încă două ajutoare a servitorului trebăluind toată după-masa, ca totul să fie perfect. Gazda luă loc în capul mesei, locul opus fiind ocupat de Frederick Eliot. În dreapta, [...]
[...] progeniturile; sunt opera ei; şi-şi votează într-un entuziasm orgasmic, cu mai putin de 50%, Preşedintele [...]
Am să îl urmăresc pe acest personaj, graţie recomandării tale. Îmi place mult videoclipul.
Ma bucur ca-ti place, Cristi, e un personaj de urmarit,Vali. In rest, atata-ti trebui sa nu-ti placa
)
[...] şi ţînţari… Virtual Kid îmi povesteşte o reconfortantă masă… tovărăşească Teo face analiza unui măr al… discordiei Paul îmi oferă pretextul unor complicităţi cu [...]
[...] umbrelă, străini unii de alţii. Crezuse că cineva va fi interesat de sentimentele ei în noaptea aceea magică, când orice devine posibil. Acum nu mai era atât de convinsă. De fapt, a fost [...]
Graţie consistentei tale recomandări, l-am vizitat şi eu pe Vali Badea. Pare frecventabil
Salutare, Florine, eu il citesc cand am chef sa ma relaxez si sa mai savurez cate un pumn in barbia lacustelor
Ţara lu Nimenea
Ar fi fost bine sa fie cum zici tu, din pacate, e tara…noastra
[...] saptamana trecuta la scoala si un coleg de-al meu vorbea despre Box, in special despre categoriile de greutate de la [...]
[...] că orice modificare a unei enzime sau absenţa ei totală atrage tulburarea întregului şir de reacţii metabolice la care participă enzima [...]
[...] Andi Bob, Valapress, Presa in blugi, Gabitzu, Teo Negura, Cristian Lisandru, Actualitate none Edit in [...]
[...] : Andi Bob, Teo Negură, Cristian şi Geanina Lisandru, A.Dama, Lady A, Dan Pătraşcu, Vania, Gabi Savitsky, [...]
Teo…:) HELP YOUR PRESIDENT…TRAIAN BASESCU …:) : :
[...] SLALOM PRINTRE BLOGURI – GEOCER (dacă şi Nokia se pretează la astfel de glume…); MIRELA PETE (la mulţi ani, Serafina!); OTILIA ARDELELEANU (peste tot aceeaşi placă); TEO NEGURĂ (despre blogul lui Vali Badea); [...]
E bine că Vali are alergie la cretini. Trebuie neapărat să facem front comun!
Cred c-am inceput de mult sa facem, Cristi, in fond, ne invartim in aceeasi lume stramba…
[...] pe Moş Crăciun, plecat să culeagă fulgi de lumină de la ferestre. Până şi el a uitat cum e să ningă. Un om de zăpadă, tremurând din toate neoanele, mă întreabă dacă ştiu unde este [...]
Nu sunt convins ca doar Romania este un pamflet. Cred ca si cei care locuiesc in ea fac parte dintr-o parodie. Care, din nefericire, nu prea iti ofera ocazii de a rade. O realitate trista pe care ne-am construit-o singuri. De acum sa fim solidari!!!! Nu cu noi, ci cu ei! Ca sa le ramana buzunarele intacte…
Stii cum e cu constructia asta hidoasa? Cred ca daca noi suntem artizanii inaltarii ei, tot noi ar trebui, teoretic macar, s-o si daramam. Atata vreme cat vom astepta s-o faca altii, dimensiunea edificiului inmormantarii ultimei sperante va deveni de-a dreptul apocaliptica.