Strigătul ne-cuvântului. Sau despre blogul Adei Rus

Sunt cuvinte ce-şi plâng, înfundat, ne-strigarea, chiar şi-n clipa când nasc sensuri ori poartă idei spre abisul lăuntric. Sunt cuvinte ce-şi caută Cititori. Printre rânduri, albul ochiului paginii te priveşte-n adânc, cu mustrarea că n-ai ştiut să-l acoperi de zambet, de dor. Sunt cuvinte ce-apun, la amiaz’, pe un puzzle albastru de cer spart de [...]

Abatorul de iluzii

Mă-ntreb tot mai des, în ultima vreme, dacă nu cumva ne-a bătut Dumnezeu, că ne-am născut în România. Nu pot să cred că cineva, cândva, a putut lupta să apere patria asta de nevertebraţi. La fiecare patru ani, dintr-un reflex civic alienat, mai trântim câte-un parastas pentru cei ce visam că vom fi şi legitimăm, [...]

Trafic cu Hituri (runda 16)

Nu sunt un rege al asfaltului, şi poate de aceea drumul meu îmi pare mai degrabă o escaladareprintre bolovani cu chip de pietre sau de oameni… Mă-ndrept mereu în sus, privit de păsări călătoare ca şi mine, ori chiar de sfinţi curioşi, ce-ai zice că-s pictaţi pe bolta azurie de o mână de copil. Pornesc [...]

Nişte ţărani…

Stau la oraş, însă adesea viaţa-n urbe îmi pare ca la ţară. Pe uliţele anostei mele citadele, mereu îţi rupi maşina la fel ca-n ancestralul cătun brăzdat de Pizdidel, un biet pârâu cu nume, să zicem, cel puţin neinspirat. Şi viaţa merge înainte. De dimineaţă (marţi, desigur, deşi nu sunt superstiţios), pe-o ploaie mocănească gata [...]

Trafic cu Hituri (runda 15)

Un bun prieten îmi spunea odată că ştie-o ţară în care soarele n-apune niciodată: ţara lui. Imperialist convins şi expansiv în gesturi, Olivier sorbea ca pe-o şampanie, din cărţi, imaginea întinderii puzderiei de colonii. Şi îl lăsam să peroreze, la un pahar de rouge, cum îi spunea vinului roşu, ştiind că, după toată nebunia lui [...]