Ideile simple sunt cele mai complicat de aflat. Iar bulevardul cu bloguri e o perfidă tentaţie capricioasă, deşertătoare de vorbe de duh.
Dar el e un dezertor înnăscut, vieţuind în patria lui oriunde şi-oricum, fără constrângeri de formă şi fără goluri de conţinut. Mustăceşte zâmbind vreun cuvânt, împărţindu-l în şoapte plecate-n genunchi, sub o pelerină de ploaie, privirii.
Consecvent cu uitarea-n cuvinte, se aşterne cuminte-ntre rânduri, proptindu-şi privirea de cer şi visând la o boabă de soare, sădită-n livada cu lumi colorate-n orizonturi de lut. E îndrăgostit de instantanee cu iele plutind între frunze de gând…
Aproape sfios, la trezire îşi bate genunchiul de praf şi-şi aprinde-o ţigară, fredonând un refren, în drum spre ghişeul de plată al impozitului pe mărimea caracterului scris.
Bună dimineaţa, Flavius Obeadă!
17 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] un consumator de bloguri evreu: as vrea sa cheltuiesc putin timp la tine, insa as vrea sa ma convingi. Daca primul lucru pe [...]
[...] Tot repezit, prea simplu să nu pari un tip complicat. Ţi-ai putea deschide lesne anticariatul cu vise, ştii? Mai întâi o poveste, apoi încă una, [...]
citesc Flavius blog de ceva vreme! E un deosebit die la titlu pana la finele paginii!!!
Imi place!!
Salutare, Orry, ma bucur ca ne-am nimerit cu aceleasi gusturi in materie de bloguit…
[...] marea ca pe sufletul meu. Adesea chiar cred că marea este cu adevărat sufletul meu: plante ascunse [...]
[...] piesă, primii critici de artă sunt spectatori. Toţi, fără excepţiei. Toţi spectatorii încep să critice prestaţia actorilor. Critica nu inseamna a da cu parul. Critica poate fi pozitivă. Prin cuvintele [...]
[...] also: Ada, Cristian, Gabriela, Flavius, Jurnal, Lilick, Marius, Manuel, Nea Costache, Sebra, Teo, Transildania, [...]
[...] Periodic în orarul școlarului. 2) A face un transfer la școala de agronomie. 3) Bolnav fără scutire – Deschide noi [...]
Când am ajuns prima dată pe blogul lui Flavius a fost ca şi cum aş fi dat cu ochii de ceva necunoscut, dar familiar, într-o senzaţie pe care am ştiut chiar de prima dată că nu o pot găsi prea des şi cu siguranţă nu oriunde. L-ai descris atât de fermecător, încât orice cuvânt în plus ar fi de prisos.
Incerc sa-mi adaptez cuvintele scriiturii oaspetelui meu din oaza, si nu intotdeauna reusesc cel mai bine sa o fac. Uneori, afinitatea insa ma salveaza, as spune…
Frumos mod de a-i spune cuiva…
Nici nu stiu daca a vorbi cu Flavius a fost neaparat intentia mea, vroiam doar sa stiti si voi, cei care ma cititi, ca omul acesta exista si scrie minunat de bine…
[...] also: Ada, Baiatul, Cristian, Gabriela, Flavius, Nea Costache, Manuel, Simion, Teo, [...]
Citesc cu plăcere blogul lui Flavius de multă vreme. Îl felicit şi eu pentru tot ceea ce face. De fapt, face bine pe ambele bloguri, pentru că există şi acela de poezie…
Salutare, Cristi, ma bucur ca vii si confirmi alegerea mea pentru aceasta saptamana. Pe curand!
Servus, Teo…
multumesc mult. as putea spune altceva?…
Ma-nclin
Zi frumoasă!
Cu mare drag, Flavius, eu iti multumesc pentru felul cum scrii…