Pe ăştia nici barza nu s-a încumetat să îi aducă, s-ar fi spurcat. Aşa că s-a milostivit o curcă şleampătă, la matineu, cu mintea tulbure şi chinuită de migrene.
Să recapitulăm: întâiul stătător peste Divan e clar şi fără echivoc un păstârnac. Aproape tandru când nu-i bou, declamator de parc-ar fi tot timpul ultimul venit în gaşcă, inspiră milă sau dispreţ, ca un cuier fără utilitate. Când mă gândesc că zgrunţurosul ăsta trebuie să fie reciful meu de exerciţiu democratic, într-o băltoacă de mitocănie sumbră, cu iz de dictatură, mă compătimesc. Aproape că mă doare-n paradoxul de a apăra, simbolic, un mărginit ca el…
Mă opintesc şi îmi comut privirea pe ansamblu: mai încolo, matroana pe plantaţia vecină, la Sfat, e proţăpită, ca o pupăză-n colac, cucoana varză Berta. O caracterizez uite acuşi, într-un cuvant: bleahhhhhh!
B(ond)oc, cosaş, din fire, e gospodar mai repezit, dar ţanţoş, ca vodă-n lobodă. Precipitat şi scuipăcios la vorbă, e fără doar şi poate un posesor de sex incert, aş spune aprig soi de primadonă cu muştiuc. Mai suflă Vântu-n el, din când în când, să nu se-ncingă materialul, cam puţin.
Independentul pătrunjel, un simulacru altfel, imaculat ca troaca proaspăt linsă de samsari înfometaţi, e credincios gornist de curte. La buza oalei aburinde, docilă şi folositoare ca bromura-n zeama cea cazonă, o ceapă degerată se pregăteşte să îşi joace rolul, da-i insipidă ca o cârpă de bucatarie: zău aşa, măi Anca!…
Şi peste toată sorbitura clocotindă, bolborosind descântece de mahmureală, e „maistru” bucătar un băşinos şi laş spanac, pleznind de sănătate (scorbutul nu e boală, bre!), ce n-a poftit la viaţa lui decât conserve de fasole cu ciolan.
Ne râd şi curcile, suntem de un prost gust proverbial: să zicem că ingredientele nu-s bune…
23 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] că eşti dus de tot . Ai să ajungi de râsul curcilor . Şi care apartament vrei să-l dai [...]
O postare de post
Soacra”mea zice ” Saracul Geoana, rau i-a mai mers, parca mi-e si mila de el” . Si mie mi-e mila,dar nu de el, de noi.
Suntem ciudati, inspiram, respiram si transpiram mila, as spune la cote absurde…
A fi prost si a recunoaste este o calitate, a fi nesimtit si insensibil este un pacat.
Mintea umana un amplu proces de creatie mentala al carui scop este formula de echilibru pshico-socie-spiritual, dandu-ne un sens existential, un destin , implinirea ca fiinte umane care aspira la faurirea unui nou viitor si care prin creatia noastra ne putem aduce aportul intr-un mod cat mai constructiv si nu distructiv,spre bunastarea generatiilor viitoare si prezente.Este mult mai usor sa mori decat sa renasti!
Un alt pricipiu,element important in comunicarea dintre oameni este principiul receptivitatii, poate nu la fel de important ca cel al relativitatii.
[...] also: Ada, Baiatul, Cristian, Dan, Dan C, Gabriela, Flavius, Nea Costache, Roxana, Simion, Teo, [...]
[...] De râsul curcilor Pe ăştia nici barza nu s-a încumetat să îi aducă, s-ar fi spurcat. Aşa că s-a milostivit o curcă şleampătă, [...] [...]
[...] Camil Stoenescu, Cristian Lisandru, Delliana, DIspecer Blogosferă, Gabriela Savitsky, Sebra, Teo Negura, Ada Rus, Ana Saliste, Evergreen, Flavius Obeadă, Ioan USca, [...]
Mai bine zis, o zeamă lungă, care nu-ţi ţine de foame, dar îţi umple stomacul. După care, ţi-e greaţă că ai băgat în tine aşa ceva…
Cam asa ceva, Melami, sordid bucatar, scabroase ingrediente, mai bine coate goale, mate fripte, vorba lui nea’ Iancu…
[...] also: Ada, Cristian, Dan, Dan C, Gabriela, Flavius, Manuel, Simion, Teo, [...]
Ha, ha, ha! Eşti într-o formă de zile mari, Teo! Ciorba asta provoacă indigestie numai când citeşti reţeta! O recomand călduros celor ce au de gând să se sinucidă…
Hei, hei, Florine, nici nu banuiesti ce bine-mi fac cuvintele tale! Ma bantuia un gand ca nu am fost prea inspirat cu scriitura asta, dar mi l-ai alungat ca pe un nor vrajmas. Iti multumesc, prietene!
Că bine le mai ziseşti, Teo!
Iti multumesc, cristi, si pentru ping…
[...] Citiţi la TEO NEGURĂ ce înseamnă să fii de râsul curcilor! [...]
si-a venit valul si mi-a luat mintileeeeeeeee……….hai ma teo poti mai mult nu??????
Decat ei, Simona? Da, chiar si turmentat…
Ce ghiveci de legume ne conduce… Citindu-ţi postarea, m-am simţit ca şi cum aş fi mâncat ceva alterat, de la slow-food. În curând, vom fi probabil în faza de no-food şi ce mă indispune la culme, e că, şi atunci, marea majoritate a manelizaţilor vor privi în continuare cu prosternare înspre marinar şi îi vor găsi tot soiul de scuze.
Acum că te aud ce spui la radio, mă gândesc că mai bine mă fac europarlamentar când cresc mare. Deşi, mă tem că am exagerat cu şcoala, nu am nici implanturi să le asortez la poşete de “succesuri”. Mda…
Nici nu mai sti de e ghiveci sau varza a la Cluj, dar aia e prea buna ca ii pangarim patentul:)) Cate despre mult ravnitul statut de europarlamentar, oricat ma tot zgaiesc la CV-ul tau si la portretul robot, nu-ti gasesc “aptotudinile” don’soarei, cu regrete…
De acord cu tine, Teo.
Iar valmasagul din fiertura nu prea este … inodor!
E chiar urat mirositor, nu, Nicole? Buna dimineata!
Cred ca ai jignit legumele…..sunt mult mai bune decat personajele pe care le reprezinta in acest articol.
Mda, dar tot ca o ciorba de potroace se prezinta situatia…