Se rostogoleşte neobosit. Nimic nu-l opreşte, nici măcar mersul înapoi al oamenilor, cărora prezentul pare să le scape mereu din mână. Ne prindem în spuse, radiografiem, disecăm, devenim mai înţelepţi ori dimpotrivă, aşteptăm sau acţionăm, uneori în sensul invers al vremurilor. Suntem aşa cum vrem să fim, nimic mai mult.
Timpul nu mai are răbdare cu oamenii. Se rostogoleşte netulburat şi totuşi la îndemâna noastră. Ne mai dă câte un răgaz, măcar să aruncăm o privire către noi şi să ne (sur)prindem în vorbe… de duh.
Suntem al naibii de deschişi către schimbare şi suntem gata s-acceptăm orice trăznaie de experiment, dar să se-nceapă cu vecinul.
Până şi ţopăiala noastră prin Istorie s-a făcut tot sub zodia provizoratului.
Dacă a supravieţui presupune un soi de improvizaţie, atunci nu-mi mai fac nicio grijă: noi, românii, vom rezista până la capăt.
Poporul ăsta, când simte că se-asfixiază de atâta impotenţă, scorneşte iute o gogomănie cu valoare de iluzie şi o respiră uite-aşa, artificial, doar ca să-şi ventileze… ignoranţa.
Singurul analist politic onest rămâne, în viziunea mea, Ilie Moromete.
N-ajungea că ne tăiem în fiecare zi craca de sub picioare, dar ne mai şi chinuim s-o facem cu forfecuţa.
Mi-e tare teamă de naivitate şi mai ales de-a mea…
26 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Acest material se adresează persoanelor peste 40 de ani. Vă promit că după lecturare nu vor apărea manifestări neplăcute.
Nu-i aşa că în ultima vreme vi se întâmplă tot mai des să nu înţelegeţi în ce limbă se vorbeşte la televizor (deşi sunteţi pe un canal românesc, la o emisiune în limba română), sau în ce limbă este articolul din ziarul pe care îl cumpăraţi de ani de zile, sau în ce limbă vorbeşte copilul dumneavoastră? Aţi observat, nu?
Nu vă îngrijoraţi, nu suferiţi de vreo boală, nu aţi început să uitaţi cuvinte. Pur şi simplu nu sunteţi updataţi (azică aduşi la zi) cu vocabularul. Că limba română nu mai e cum o ştiaţi dumneavoastră prin liceu, acum mai bine de douăzeci de ani. Să vedem…
Domnul tată, s-a închis fabrica la care lucraţi de atâţia ani de zile, iar acum căutaţi cu disperare un loc de muncă şi nu găsiţi? Nici nu veţi găsi. Pentru că nimeni nu mai caută un loc de muncă, toată lumea caută un job. Şi pentru un job nu trebuie să depui cerere, ca pe vremuri, nu, acuma trebuie să aplici. Cum ce să aplici? Nu aplici nimic. Aşa se spune acuma pentru a depune o cerere. Şi încă ceva: job-urile astea sunt full time (adică cu normă întreagă) sau part time (adică cu jumătate de normă). Secretara şefului nu se mai numeşte secretară, este asistentă (staţi liniştiţi, nu vă face injecţii!). Doamnei care face curăţenie prin birouri să nu îi spuneţi că e femeie de serviciu! Erezie! Doamna lucrează la mentenanţă. La noul job, când e ziua vreunui coleg sau a şefului, nu se mai fac chefuri sau băute. Se face party. Şi dacă după party plecaţi acasă la volan, puţin cam ameţit, şi vă opreşte poliţistul, acesta vă va face un pivi. Nu vă speriaţi, nu vă înjură, este vorba de un proces-verbal, tot ăla de pe timpuri.
Doamna mamă, cu dumneavoastră e mai greu. În primul rând, uitaţi de doamna Nuţi, coafeza, cere vine să vă pună pe bigudiuri înainte de Paşte, de Crăciun sau când aveţi o nuntă în familie. O puteţi chema tot pe doamna Nuţi, dar de acum să ştiţi că o cheamă Nutzy, şi nu mai e coafeză, e hair stylist. Haina dumneavoastră imitaţie de astrahan adusă de soţul de la ruşi prin anii 80 mai poate fi purtată, cu condiţia să-i spuneţi fake. Şi nu se mai spune să fii la modă, se spune să fii în trend. Aveţi grijă cum vă îmbrăcaţi. Aveţi trei posibilităţi: casual (ca pentru piaţă), office (la ţol festiv) sau glamour (cu paiete şi sclipici în miezul zilei).
Domnilor bunici, aveţi grijă cum îl învăţaţi pe ăla micu’ să vă strige. Nu se mai spune mamaie şi tataie. Se spune buni şi bunul. Iar copilul nu mai merge la cămin sau la grădiniţă, merge la grădă. Nu mai există dădacă, există bonă sau baby sitter. În altă ordine de idei, dar tot pentru dumneavoastră, să ştiţi că e o jignire să spui popă. Acuma sunt preoţi.
Probleme cu adolescenţii? Era şi cazul, pentru că nu ştiţi cum să-i abordaţi. În primul rând, tinerii sunt înnebuniţi după ţoale (adică îmbrăcăminte). Le daţi frumos cardul şi îi trimiteţi la shopping. Doamne-fereşte să mergeţi cu ei. Respectaţi independenţa tinerilor. La 14 ani ştiu şi ei să folosească un card. Îmbogăţiţi-vă vocabularul dacă vreţi să comunicaţi cu ei. Iată câteva exemple: cool (numai dumneavoastră şi cu Iri mai spuneţi mişto), dus cu hardu’ (nebun), mocăciune (gratis) etc. Iar dacă copilul nu vine la masa când îl chemaţi, este pentru că nu ştiţi cum. Ce dacă bucătăria e la 3 metri de camera lui? Daţi-i un esemes. Musai trebuie să scrieţi cu k în loc de c, tz în loc de ţ, sh în loc de ş. Exemplificare: vino la masa k s raceshte tokanitza!
procentul de ignoranti este acelasi in orice tara:romania,germania,franta,u.s.a.,rusia etc;inaltimea medie este de 1,70m .daca adaugi la1,70 ,0,70=>h=2,40m=gigantism;daca scazi0,70 din 1,70=>h=1m=nanism;in ambele situatii,procentul este,deasemenea,acelasi.iesirea din crizele morale si economice ,poate fi determinata de catre oamenii inteligenti si morali:sa nu se limiteze la constatari ci sa dea [sa caute] solutii ;aceste solutii trebuie sa inlature saracia;nevoiasii vor solutii imediate;dar planul pt.solutionare trebuie gandit si pe termen lung si f.lung.
Bine-ai venit pe blogul meu, Neofit! Inceputul comentariului tau mi-aduce aminte de reclama aceea la telefonie mobila. Probabil ca oamenii sunt la fel peste tot, dar asteptarile lor sunt diferite. La fel si reactiile. Din pacate, asa cum mai spuneam, marile proiecte ale romanilor, cel putin, raman de obicei eventual la stadiul de macheta…
Si eu de departe, cât încerc sa laud poporul nostru. Poate am eu o viziune idilica…
Ca fiecare padure, avem vlastare verzi, dar si uscaturi. Cu bune si rele, mergem mai departe… Te astept sa si votezi, la ultimul post, sunt melodii romanesti, apropo, ce sigur iti vor trezi amintiri.
[...] uite că se deşteaptă filozoful din mine”, se miră mai departe văzîndu-se atins de ispita vorbelor de duh… Ziua se lungise deja şi la preţ de cîteva ceasuri de umblat fără ţintă se aşeză pe [...]
Dragul meu filosof, iti multumesc, sa ne traiesti multi ani!
EU CRED CA DOAR ILUZIA II MAI TINE PE ROMANI ‘PE PICIOARE CACI SA FIM SERIOSI CRACA NE-AM TAIAT-O DE MULT. EU MULTUMESC DOMNULUI CA NU MAI SUNT ACOLO, NU E CA UNDE LOCUESC SUNT CAINI CU COLACI IN COADA, DAR MACAR AI POSIBILITATEA SA VISEZI SI ACELE VISURI DEVIN REALITATE DACA ITI DAI SILINTA.SI DA SI-AU FACUT-O CU MANA LOR CEI CARE AU VOTAT SCHIMBAREA MA FACE SA RAD CIND VAD LA STIRI CUM TOTI DE LA PUTERE ISI BAT JOC DE NOI SI INCA II MAI CREDETI .CE A MAI RAMAS IN ACEASTA TARA? DOAR ILUZIA CA INTR-O ZI…. CIND NU STIU… VA FI MAI BINE CA DE NU OAMENI BUNI AR RAMANEA O ROMANIE NELOCUITA
Ana Maria, eu sper ca pesimismul din constatarile tale pline de amaraciune si probabil dezamagire sa nu se concretizeze, nu in tara mea. Eu nu cred pe nimeni, uneori ma indoiesc chiar si de hotararile pe care le-am luat, intrebandu-ma daca au fost cele mai potrivite. Si nu constiinta ca eu nu i-am votat pe acesti paraziti portocalii ma poarta mai departe, ci constientizarea propriei mele valori, pe care, oricat s-ar stradui, acesti starpitori de idealuri nu mi-o pot stirbi. Imi place sa cred ca sunt pe picioarele mele si ca nu depind prea mult de ei. Poate visez, cine stie?…
[...] dacă o strecoară pe Nataşa, sau vorba cuiva, scrie mai îmbârligat despre ea sau propun vorbe de duh ori vin cu ghiocei (încă n-au înflorit, dar putem presupune că ghiocei vor fi atunci când vor [...]
Ce ar insemna OMENIREA,fara NAIVII sai,ar fi ceva monoton,o saptamana minunata
Sunt de acord cu tine, Octav, mai trist e ca reusim “performanta” de-a fi naivi exact cand nu era momentul…
Mă silesc să-mi omor din faşă orice pornire de naivă… Nu îmi reuşeşte întotdeauna. E mult mai bine să nu crezi pe nimeni şi nimic, poate lucrurile te vor surprinde în mod plăcut.
Poporul ăsta e aşa cum ai scris şi nu numai… Doar timp să ai, Teo, şi poţi scrie o epopee.
Asa cum ii spuneam si Sebrei, nu stiu daca naivitatea asta e pana la urma o virtute sau o pacoste, dar, vorba lui Octav de mai sus, ce ne-am face fara ea? Am mai avea chiar puterea sa credem?…
1. Mă tot întreb, amuzat, ce-or face caprele a doi megieşi care au în comun acelaşi model de pufoaică portocalie.
2. În România, până şi minunile sunt sub zodia provizoratului: ţin doar trei zile.
3. La români, improvizaţia rimează şi cu imaginaţia, dar corespondentul practic e definit de şandrama. Silit de împrejurări, şi Robinson Crusoe a improvizat pe insulă, dar capra lui a trăit bine mersi. Probabil pentru că naufragiatul n-avea vecini.
4. Poporul ăsta, impotent? Atunci, de ce românul nostru face penisul mare ori de câte ori are iluzia că este posesorul a două perechi de testicule?
5. Spre deosebire de Ilie Moromete, Marius Pieleanu – de pildă – poate face analizele la zi. Pe acesta din urmă nu-l frământă grija posterităţii, ci a posterioarelor dodoloaţe şi portocalii.
6. Ne tăiem craca de sub picioare cu forfecuţa şi batem tobele prin ţară a laudă de sine cu beţele de chibrit.
7. Naivitatea are farmecul ei, cât timp – vorba lui Mircea Badea – nu ne curge scuipat din gură.
Salutări, Teo!!
Batutul tobelor prin tara cu betele de chibrit mi-a placut foarte mult, Florine. Intr-adevar, despre metehnele poporului roman as fi in stare sa scriu o epopee, fiindu-mi, poate, mai usor, ca e al meu…
Ai dreptate…în special de naivitatea noastră trebuie să ne temem, pentru că întotdeauna se va găsi cineva care va profita de ea.
Nici nu ma stiu daca naivitatea asta e o pacoste, sau o virtute…
La partea cu Moromete nici nu încap discuţii, evident…
Dar despre anal-istii de azi ce zici?… Nu ti se pare ca vorbesc de parc-ar avea mereu in fata un posterior de pupat?…
[...] Ada Rus, Calin Hera, Cristian Lisandru, Ioan Usca, Paul Gabor si Teo Negura. [...]
Draga Vania… eu stiam de prenadez… solutia aia care ar trebui sa lipeasca linoleul, lemnu, hartia si altele
Mi-am sfătuit vecinul să inhaleze amoniac pe post de afrodisiac. Ce-am mai râs!…
Rautate, te distrezi pe seama naivitatii ignorantilor…
Iluzia aceea de care vorbeşti ar trebui interzisă prin lege ca şi prafurile etnobotanice .Dă dependenţă şi costă cât nu face…
Asa e, nea’ Gigi, dar, din pacate, noi daca nu ne iluzionam (a se citi mintim), plutim intr-un soi de depresie nationala cu valoare de imn.