De felul meu, nu sunt un tolerant. Nu sunt nici zbir, ca dac-as fi avut un bici si-as fi pleznit din el ca sa-mi acopar frica, eram acuma premier… Nici n-as avea pe cine asupri, ca sunt alergic la ideile de sef ori de subordonat. Lucrez cu mine, si e al dracului de mult de lucru, si nu se mai termina niciodata. Sunt incapatanat, intransigent si nu-ncap doar intr-un cascat de gura. Iar cateodata ma mai enervez…
Ma agaseaza cariile intiparite-n pragul zilelor de luni, lehamitea si neputinta nerecunoscuta. Clipesc mai des, sa pot uita c-am fost uitat de cei ce si-au adus aminte, la anaghie, ca eu exist. Si nu sunt dintr-aceia care ocolesc. Mai bine sar, si las in coada ochiului statute balti ori chiar imbatosate exercitii de autoritate, in care trepadusii se dilueaza imperfect.
Imperturbabil, capsele din capsator mi se termina cand sa ma reped spre alte zari. Iar telefonu-mi suna ori atunci cand bajbai dupa ceva in portbagaj, ori cand organul vigilent ma pironeste cu privirea, in timp ce eu conduc, zambindu-i ca s-acopar vorbele de bine ce imi cotropesc, pe data, mintea, la vederea chipiului-capac peste nimic.
Si ma irita militienii boschetari (adica pitulici dibace-ascunsi in tufe de scaieti la margine de drum), Posta Romana, factura regula(riza)ta de escrocii de la Electrica (asta da atac energetic)…
Iar baba fara ochelari si fara pix din farmacie, mereu itita-n fata mea, cu o reteta cat o zi de post, obligatoriu NEcompletata si foarte povestelnica ma scoate din ritmul meu blajin si impaciuitor, de mic samaritean.
La pravalie, se inchide casa, evident, sau se termina bonul exact cand sa-mi infig carutul desertat pe banda in capatul de linie, si-atuncea simt ca mi se bate-o pleoapa. Dar nu-i bai, ma mut la alta coada si o iau cu asteptarea de la inceput.
Si sa nu uit: ma enerveaza de-a dreptul ciumpalacii, smenarii, smecherasii, cocalarii, pitipoancele, boii patentati si toti limbricii care in viata lor n-au castigat vreun ban, dar vor cu totii sa ne dea o lectie de viata. Pentru ei, o da, vesnica pomenire!
Nu uitati! Au mai ramas 4 zile in care puteti vota power-play-ul saptamanii viitoare la “Trafic cu Hituri”: http://teonegura.wordpress.com/2010/01/19/power-play-pentru-trafic-cu-hituri-runda-2/
Like this:
27 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] care se afla in zodia Berbec nu pot fi foarte rele. Se enerveaza repede, insa le trece la fel de repede.Pentru a fi o “fata rea” ar trebui sa dai dovada de mult [...]
[...] cum spuneam, ce ştiu eu? Aşa sunt eu, doar un [...]
Pe mine de exemplu, m-a enervat astăzi un şofer de taxi.M-a enervat aşa de tare, că nici bacşiş nu i-am lăsat.
La fel procedez eu cu chelnerii, care e magar nu mai pupa bacsis…
Teo,
m-ai facut sa zambesc. Imi place zvacul asta tineresc
Mie mi-a cam trecut, ce-i drept. Sau, poate nu ?
Si eu care mi te inchipuiam studenta…
Nu cumva m-ai descris pe mine?!?
Stii cum se spune, e deja un fel de cliseu, dar cin’ s-aseamana, se-aduna!
Fii calm ! Dacă te enervează ciumpalacii, smenarii, smecherasii, cocalarii, pitipoancele, etc., eşti într-un mare pericol, pentru că oamenii normali nu sunt la fel de vizibili.
Bine ai venit pe aici, Horatiu, am sa tin cont de sfatul tau, e unul foarte aproape de adevar. Iti multumesc pentru viziune, si, apropo, tu nu te enervezi nicicand? Sau personajele acestea, de exemplu, doar te sacaie?…
Ba mă enervez, iar personajele cu pricina nu doar mă sâcâie, ci mai mult mă fac să mă simt inutil şi perimat … ştii, ca un televizor alb-negru expus într-un centru media din Tokio. Totuşi, îmi ofer ăn continuu argumente că sunt peste ei. Uneori şi prietenii mei mă susţin în această atitudine. Cum-necum, mergem înainte !
Aha, deci, pana la urma, ne asemanam. Reconfortant gand, si asta nu doar pentru ca mai e cineva care gandeste ca mine, ci mai ales pentru ca sfiosul sistem de valori mai respira si-n ochii sau ideile altora.
Am vazut ca ai blog, nu stiu de ce aici nu ti-a aparut link-ul, o sa te vizitez…
cum spuneam şi pe blogul Adei..sunt destul de irascibil în perioada asta. Şi mă enervez repede în general..dă-ţi seama acuma ce stare am
dar încerc să mă abţin. ştiu că nu sunt singurul cu starea asta.
Abstinentule, cultivi spiritul calm ori fluturarea naframei albe?…
am zis că încerc..doar că nu prea reuşesc momentan
Nu sunt nici eu tolerantă din fire. Deşi nu mă consider tiranică, prin felul meu de a fi, prin intransigenţa şi pretenţiile mele, mi-am atras nenumărate porecle… Cu atât mai bine zic eu, sâc!
Sunt multe din cele scrise de tine care mă scot şi pe mine din pepeni, iar pe lângă ele aş mai adăuga că sunt alergică la prostie şi nesimţire. Mă enervează prostul care se dă deştept, oportunismul indiferent ca e material ori sentimental, nesinceritatea… Şi nu îmi plac cei care stau lângă mine, doar din dorinţa de a obţine cine ştie ce beneficii. Aş mai putea scrie, preţ de-o listă întreagă, dar cred că spaţiul de pe blog şi nervii cititorilor au limite.
Ne faci curiosi, in privinta poreclelor tale, dar sunt convins ca sunt intr-atat de amuzante, incat nu o sa ne delectezi cu ele. Prostia si nesimtirea nu au natie, ci doar omniprezenta. Iar lumea e plina de Dinu Paturici. Si cateodata e bine sa mai porti si ochelari de cal, sa nu-i mai vezi pe cei ce stau agatati de picioarele tale, ca niste negre ghiulele, doar-doar le pica ceva.
Faptul că nu-i vezi pe Păturici nu anulează celelalte simţuri. Ghiulelele atârnă greu şi în cazul ăsta nu văzul e neapărat cel mai important.
Poreclele mele sunt atat de amuzante, încât eşti convins că nu o să vă delectez cu ele? Interesantă impresie las.
De la scorpie ori viperă, îţi las ţie plăcerea să găseşti derivatele. Că sigur mi-au fost atribuite.
Aoleu, aste da porecle…intepatoare, puteai face reclama la Schweppes.
De regulă, Vărsătorii de Ianuarie nu se simt bine nici ca şefi, nici ca subordonaţi…
N-ai nimerit-o, eu sunt un…Cupidon. Dar probabil ca ai dreptate.
Trimit şi eu aceleaşi gânduri “înălţătoare” către toţi cei pe care i-ai menţionat în ultimul paragraf. Să le fie somnul deloc lin şi nervii aproape. Şi da, veşnica pomeniiiiiiiiire, veşnica loooooooor pomeniiiiiiire!
He-he, deci nu sunt singurul iritat de astia. Eram curios ce alte chestii va enerveaza pe voi…
Ipocrizia mă enervează cel mai mult, chiar o să postez mâine ceva despre asta. Lacrimile de crocodil ale ipocriţilor îmi provoacă greaţă de fiecare dată… Şi mă mai enervează cei care nu au altceva mai bun de făcut decât să deturneze atenţia de la problemele importante aducând în discuţie flăcări violete şi energii negative…
Mersi, Cristi, subscriu intru totul vorbelor tale si astept cu interes post-ul tau despre ipocrizie, ca geme lumea de astia.
Si pe langa aceste frumoasa dar frumoase vorbe de duh pe care in mod normal le spui din respect. DPV ar trebui sa fie mai degraba bip dupa bip as vrea sa iti mai spun si eu cate ceva. Minciuna are intotdeauna picioare scurte. Si in aglomeratia de vorbe si de abtineri din partea unora, ar trebui totusi sa spunem lucrurilor pe nume. Pentru-ca sincer doar fiecare dintre noi daca s-ar vrea si nu s-ar mai tacea am face putina lumina. Si stii cum se spune ca putin cu putin si se face ziua, ca sa nu spun dimineata.
Sunt multe lucrurile care ne enerveaza, lumea in care traim ne ofera destule motive. Lucrurile trebuie spuse pe nume intotdeauna, dar important e cum si unde ne purtam rafuielile. Chiar daca nu ni se pare important, modul in care reactionam spune de fapt totul despre noi insine.