Eu nu vreau sa fiu sarac cu duhul, pentru ca asta inseamna sa fii prost, haideti sa nu ne-ascundem dupa deget. Si nici nu pot fi de acord ca doar prostii intra in Rai, ca n-o fi Edenul asta academie de brancardieri sau, pardon, ucenici. Asa ca aleg sa fac ce stiu mai bine, adica vorbesc, cu duh, sic! Cate-o vorba pentru fiecare zi, duminica, atunci cand… ar trebui sa fiu la liturghie.
La parlament s-a decretat starea de gratie. Dar in popor domneste starea de greata…
De ce tot tragem, speriati, grele obloane, dac-am orbit de-atat’ amar de timp?
Poezia e domnisoara pe care-o siluiesc prea multi pretendenti cu aere de curtezani.
Romanul, in general, nu e bleg, e doar blajin (incepe la fel, vedeti?), ori domol. Si-adesea sfarseste in ipostaza de pres de iuta, la intrarea in odaia bunilor aspiranti.
M-am invatat de copil sa dorm fara perne sub cap. Acum vin lingai sa ma lamureasca sa-mi pun perne sub fund.
Eu nu pot sa cred ca lumea exista din inertie. Pana si legile fizicii tanjesc cateodata dupa-un miracol.
Pungasul te fura ca nu are. Plagiatorul te fura ca nu-l duce mintea, adica nu poate. Amandoi impostori, unu-i cu sange in puta, iar altu-i nefericit, impotent.
Prieteni cititori si comentatori, inchei ca de-obicei, dorindu-va o zi… mirobolanta!
15 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
………….da, chiar DA !
Uff…domnişoara de care spuneai, aş numi-o România, violată zilnic de impotenţi aleşi democratic.
Sunt de acord, cu o mentiune: “… alesi PARTIAL democratic”.
Nimic nu există din pură inerţie, numai că în lumea în care trăim e mai simplu să violezi poezia în toate formele ei, sa întorci curul către lingăi, sau să fii tu în rolul lor, să plagiezi în loc să fii original, ori să furi în loc să câştigi cinstit. De multe ori ni se pare că ni se cuvin multe, dar de foarte multe ori viaţa ne loveşte peste gură la un moment dat ca să ne-aducă aminte că nu putem avea, egoist, totul, fără să facem nimic. Pentru că suntem… blajini, cedăm repede spunându-ne că aşa a fost să fie şi considerăm povestea încheiată. Suntem, deci, fără sânge-n puţă, orbi, nefericiţi şi impotenţi.
Ada, vorbele mele de duh nu s-au nascut dintr-o viziune neaparat pesimista asupra prezentului pe care, vrem ori nu, trebuie sa ni-l asumam, asta ca sa nu-i cadem victime. Sunt doar constatari si ganduri de pe muchia unei clipe in care probabil ca am gasit ragazul sa-mi pun intrebari. Spun asta pentru ca-mi pari pesimista, la fel ca Florin Matei, care a si facut un exercitiu admirabil in acest sens.
Totusi, propagand pesimismul, cred ca ne reducem drastic sansele de a razbate prin plasa deasa tesuta din prejudecati. Poate ma-nsel…
1. Şi greaţa e o stare de graţie. de obicei dimineaţa. Se numeşte mahmureală.
2. Obloanele se trag să nu iasă întunericul…
3. Nu m-aş da în lături de la siluirea unei domnişoare, dar asta doar cu voia ei, fie şi dacă fac pe curtezanul la dezvirginat de poezii.
4. Cât despre preşul de iută din pragul aspiraţional al unui romancier în devenire mă abţin… Sunt prea blajin, bleg ori domol să aspir la vreun titlu şi nu-i găsesc sfârşitul.
5. Capul face fundul trage. La un moment dat se poate întâmpla şi invers. Fără perne de data asta, că doar nu trăim în puf. Suntem în Românica, ce naiba!
6. Miracolul ar fi legile fizicii să se întâmple din inerţie.
7. M-am gândit că e mai de bun augur o impotenţă convinsă de inspiraţie, decât o lipsă acută de minte, aşa că îl plagiez pe Teo la mine pe blog cu chestia asta, dându-i şi ceva puncte în Zelist cu ocazia asta.
O seară maximă tuturor, adicătelea plină de maxime:)
Multam fain, surpriza placuta, Marius. Habar nu am ce e Zelist-ul ala, o sa ma documentez. La 1 si 2, le-ai nimerit tare bine…
“Stare de greaţă”, aia e tare! Le zici bine !!
Multumesc, Andrei, bine-ai venit pe aici, te mai astept.
“Pungasul te fura ca nu are. Plagiatorul te fura ca nu-l duce mintea, adica nu poate. Amandoi impostori, unu-i cu sange in puta, iar altu-i nefericit, impotent” – aşa este. Tocmai trecui printr-o astfel de experienţă urâtă. Numai că a fost vorba despre o impotenţă… feminină…
N-am scris degeaba despre subiectul plagiatului, sa zicem ca genul asta de furt mi-e cat se poate de nesuferit…
1. Stare de graţie în Parlament? Se vede că avem o reprezentantă a poporului care a fost ,,miss”!
2. Sperieturile noastre n-au de-a face cu orbirea, ci cu bombele. De alea suntem speriaţi.
3. Pentru că-i pute-a rimă din născare, românul e poet şi-n closet! Şi în WC-urile publice cu atât mai mult.
4. Bleg, blajin, omul nostru tot de la Râm se trage. Oare? Sigur nu de la râmă?…
5. Surprizele neplăcute ne pocnesc întotdeauna în moalele capului, nu în moalele fundului.
6. Eu pot crede în orice miracol. Doar trăiesc acolo unde miracolele ţin trei zile.
7. În ambele ipostaze, însă, hoţul zice c-a glumit, când vede că l-ai zărit.
O zi mirobolantă şi – de ce nu? – eclatantă!
Pai vezi, Florine, de unde se trage starea de gratie din legislativ?
Speriosi am tot fost din fire, si au avut bunavointa si altii sa ne intretina teama…
Nu mai continui, vroiam doar sa-ti multumesc, esti tare priceput la vorbe. O seara placuta iti doresc!
Chiar! Ce Evanghelie s-a citit azi?…
Habar nu am, ti-am zis ca am ratat liturghia. Poate ne dumiresc altii. Oricum, nu-mi fac din ignoranta mea un titlu de glorie, dar nici reprosuri.