Astazi, sunt coplesit de calm. N-am voie sa ma supar, ca face rau la neuron, la inima si la stomacul gol. N-am voie sa injur, sa critic, ori sa imi ridic spranceana, sa nu cumva sa generez tensiuni, apoplexii sau isterii fara doctrina.
Simandicos, mai pretios decat un prostanac, ca atitudine, nu ca valoare, am voie sa devin banal, s-accept o ghioaga-n crestetul plecat a resemnare, a intelegere a vechii ordini… ordinare.
Ma-ncui in globul meu de sticla fumurie, sa nu-mi ia foc pupilele de la atata stralucita emanenta (nu eminenta!) portocalie, ca sa contemplu mut spectacolul ghilotinarii unui neam bolnav: a indraznit, magarul, sa isi strige neputinta, descult pe-un coridor pe care-ai presarat doar cioburi, din sticlele cu care ti-ai udat, salbatic, biruinta.
Dar eu sunt calm. Si reconciliant. Si te astept pe esafod.
Like this:
29 comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
[...] numai cel ce har are de-a renaste, curaţit prin jar, din cenusa-i proprie şi din propriu-i scrum, astazi, ca şi maine, pururi si [...]
[...] Habar n-am ce se poarta primavara asta. Stiu, destui vor pufni acuma ironic: neam prost, bucolic si cu asta basta! Da’n rest, dragilor, mi-s asa de boem…. [...]
[...] pe care nu demult multimea il venera, dar care acum isi ascundea chipul dupa un guler ridicat nu boem, ci [...]
[...] In ziua de azi este ceva jignitor sa arati cuiva degetul mijlociu. Dar acum sute de ani gestul avea alta [...]
[...] profund, m-am deşteptat: trăiesc cu nerv, sunt doar un amărât de locatar într-un stabiliment boem, hotel Ampoi. No, gata! Că deja-i prea [...]
[...] ştiu de ce, însă doar când mă uit în urmă, toţi cei pe care-i ştiu se recunosc boemi. Azi parcă s-au stricat, sunt ca şi cum o mână nu le-ar mai fi tras cheiţa bine pitulată sub [...]
[...] e singurul părinte care ne ţine de mână până la sfârşit. Şi asta n-ar fi rău, de măcar şi-ar pleca, din când în când, urechea, la gâfâiala [...]
Curtea Constitutionala a decis renumararea voturilor nule.
E un inceput sau un surogat de asteptata justitie, ca sa inchida guri prea latratoare? Ma intreb.
Calmi sau nu, constanta rămâne eşafodul…
Radical, Vania?:)
Teo,
Cred că boemia este o formă de superioritate… Dar nu o superioritate ostentativă, nici una încorsetată. E, mai degrabă, atitudinal vorbind, superioritatea individului care şi-a asumat, fără echivocuri, propria libertate. Boemia are ceva din bunătate, ceva din generozitate. E o schiţă de adevăr interior, de suflet împăcat cu soarta. Oricât ar părea de ciudat, boemul are o siguranţă de sine mult mai profundă, chit că, la o primă vedere, n-ai crede. Atenţie, însă, prietene: prea multă boemie, poate crea în societate soiul acela deranjant de compătimire.
Sigur că numai un om inteligent îşi poate permite oaze de boemie. Capsomanii nu vor gusta niciodată din starea asta, şi nici nu cred că acest fapt e o pierdere pentru ei. Ceea ce mi se pare, însă, relevant la un boem e că un asemenea om nu poate urî adevărul. Îţi dai seama ce privilegiu îţi oferă viaţa în aceste momente, în care, perfect explicabil, ai putea fi capabil de cele mai negre sentimente?
Prietene, ma bucur mult, intai de toate, ca pot intra din nou pe blogul tau, ca ieri m-am chinuit zadarnic. Esti minunat, definitiile tale sunt ca un aer proaspat pe care il trag cu nesat in piept si nu ma mai satur. Nu vreau sa te flatez, dar in cuvintele tale ma regasesc de-atatea ori, incat ma-ntreb daca le-ai scris sa imi redai, de fiecare data, echilibrul…
Înţeleaptă hotarâre
Putin boema?:)
Boem rimeaza cu calm chiar si-n poem.
E o stare pe care o mentin cu mare placere si-o recomand
Chiar oscilam intre acesta si bonom, apropo de sugestiile “prezidentiale”, dar mi-a placut prea mult melodia, mereu, pe cand Traian Basescu nu mi-a placut niciodata
Teo,
aceasta ultima veste nu intereseaza decat in proportie de 49,66 %
(sunt sigura ca stii de gluma)
@gabi Sincer, pe mine matematica m-a tradat mereu:P
iar eu raman un boem incurabil.
Energiile risipite pe incurabila geolume nu ma servesc.
Și eu. Ascult muzică veche și am revenit la literatură … conjuncturală.
Si uite-asa descoperim pasiuni comune:)
Niste Mozart pt. relax si la mine zilele acestea
Teo, tu esti boem tot timpul
.
@Adrian, n-o puteam spune mai bine.
Asta e si parerea mea. De cate ori ascult Aux cafe des delices (scuzati lipsa accentelor) a lui Patrick Bruel, imi vine in minte imaginea lui Teo, asa… boema.
Lasand impresiile subiective la o parte, nu stiu daca cineva de-a/de-al domnului Basescu a citit finalul, dar acel “te astept pe esafod” suna de-a dreptul apocaliptic. Atentie, domnule presedinte al romanilor care locuiesc altundeva, tot Teo a mai zis ca au trecut deja cateva zile din mandatul asta! Si ca el mai sunt(em) vreo 5 milioane si un pic.
@Ada, eu am fost foarte obiectiv cand am spus-o
))).
Teo este prietenul nostru bloger iar asta nu ma va face sa nu-l contrazic si sa-l corectez : nu doar azi ci pana acum tot timpul. O sa vedem ce ne rezerva viitorul, dar eu il prevad la fel.
Ada, indiferent de ce spunem noi sau el, sau ei, timpul trece la fel pentru toti, iar ziua in care va cadea un cap mai chiomb, e drept, la figurat, desigur, se apropie incet, dar sigur.
Adi, asa impresie iti las?:)) Sa fie cum zici tu, desi as fi crezut ca sunt doar jumatate dintr-o zi:))
Nu ne incurcam cu jumatati de masura
. Totul sau nimic 
))).